Jump to content
Forum Roportal
Sign in to follow this  
BigDefender

Exercitiul daruirii

Rate this topic

Recommended Posts

E tot mai greu sa gasesti un prieten bun si drept.Apatia si lancezeala generala parca s-au intins ca o pecingine si peste relatiile dintre oameni.Cati mai sunt cei care-si lasa la o parte propriile afaceri,preocupari,treburi,ca sa-ti intinda o mana de ajutor?Cati mai sunt cei care isi reformuleaza programul zilnic,isi redistribuie prioritatile si isi ignora chiar interesele,numai pentru a fi langa tine atunci cand ai nevoie?

Cati mai sunt cei care vin in intampinarea cererilor tale cu o discretie si o eleganta pe care nu le poti uita apoi?

Tot mai putini,caci vremurile impun gesturi din ce in ce mai telegrafice si intre oameni.

Sa nu mai avem,oare,ochi pentru a vedea suferinta de langa noi?Sa nu mai avem rabdarea de-a cauta in noi blandetea si generozitatea?Sentimentele au devenit,oare,simple stari decorative,trairi de-o clipa?

Exercitiul daruirii incepe de la a sti si de la a putea sa renunti la tine in favoarea celuilalt,de la a sti sa faci o sarbatoare din intalnirea cu cei apropiati,de la puterea de a te bucura de prezenta lor si de la arta de a-i bucura,la randul tau.

Sa stii sa dai o clipa,o ora,o zi din viata ta pentru un prieten,atunci cand acesta are nevoie de clipa,ora si ziua aceea,este mai mult decat un simplu exercitiu de daruire.

Exemplul lui Iisus,care s-a daruit pe sine pentru mantuirea celor multi,ar trebui urmat mai des de oricare dintre noi,nu numai in ajun de sarbatori.

La socoteala cea de pe urma,clipa,ora,ziua daruite unui prieten se adauga vietii tale,care se prelungeste astfel si dincolo de moarte.Ce poate fi mai minunat decat sa stii ca,cu cat vei darui mai mult,cu atat vei trai mai mult,prin cei care te vor pomeni?

Exercitiul daruirii poate incepe oricand si de la orice:de la un pahar de apa,de la o paine,de la o floare,de la o zi,o ora,o clipa,petrecuta langa un om care are nevoie de alinarea ta,de la un zambet,de la o mangaiere,sau,uneori,doar de la un chip luminos pe care sa-l intorci catre cei care-l asteapta...

Share this post


Link to post
Share on other sites
E tot mai greu sa gasesti un prieten bun si drept.

Ai dreptate in ce zici.. Dar vorbim de lucruri sfinte. Chiar sfinte.

 

Ca sa fiu cinica.. tu faci asa ceva?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ai dreptate in ce zici.. Dar vorbim de lucruri sfinte. Chiar sfinte.

 

Ca sa fiu cinica.. tu faci asa ceva?

Ca OM si bun CRESTIN,DA!

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ca OM si bun CRESTIN,DA!

:blink: Da-mi voie sa am rezerve. Ai fi perfect. Ceea ce nu exista pe lumea asta.

O faci sporadic, sau cand iti amintesti sa fii crestin? Nu te intreb ironic, ci foarte serios. La cata rautate si egoism e in lumea asta, chiar ma bucur si nici nu-mi vine sa cred cand vad si oameni ca tine.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Din start nu-mi place cum suna : exercitiu'...ma duce cu gandul la simulare, nu mi se pare normal sa fim falsi, sa ne prefacem ca-i iubim pe cei din jur ...cand in realitate nu e asa.

 

Ma bucur enorm cand am casa plina, cand ne intalnim cu rudele...dar ca orice lucru..nu e bine sa abuzam. Prieteni de suflet nu stiu unde s-or gasi...noi de exemplu nu avem....nici nu vrem sa ne impartasim tristetile sau bucuriile cu altii. Pentru asta exista parintii si fratii. Avem amici ...cu ei poti iesi, dansa, relaxa...dar doar atat...cand cineva incearca sa ne "invadeze" teritoriul ne indepartam...nu suportam sa-si bage altii nasul in casa mea.

 

Pana la urma...poate nu intelegem cuv "prieten"...daca cineva apropiat e in impas, e firesc sa-i sarim in ajutor...gratuit..pentru ca asta se simte si de asta suntem oameni :blink:

Share this post


Link to post
Share on other sites
Din start nu-mi place cum suna : exercitiu'...ma duce cu gandul la simulare, nu mi se pare normal sa fim falsi, sa ne prefacem ca-i iubim pe cei din jur ...cand in realitate nu e asa.

Eu inteleg in contextul de fata exercitiul ca un antrenament.. Cu cat il faci mai des, cu atat ti se impregneaza in felul de-a fi.. si sfarsesti prin a o face firesc.. S-ar putea sa nu o faci din inima la inceput.. ci doar rational.. Dar in timp, poate incepe sa-ti placa. E mult mai dulce sa daruiesti, sa vezi bucuria celui din fata ta..

Eu dau zeciuiala din propriul castig.. Si luna trecuta am dat o suma de bani unei familii modeste.. Nu a fost ideea mea, ci a sotului meu. I-am dat plicul si am taiat-o.. nu-mi place sa mi se multumeasca, ma stinghereste. Peste o saptamana, Gelu a venit la mine si mi-a zis " Multumesc mult pentru banii aia, tocmai aveam de returnat o datorie si ramasesem fara nici un ban, au picat la fix"! Pentru mine bucuria a fost mare, pentru ca mi-am dat seama ca nu a fost o coincidenta. Ci Dumnezeu a vrut asa. S-au dus banii acolo unde trebuia ..

Share this post


Link to post
Share on other sites
:blink: Da-mi voie sa am rezerve. Ai fi perfect. Ceea ce nu exista pe lumea asta.

O faci sporadic, sau cand iti amintesti sa fii crestin? Nu te intreb ironic, ci foarte serios. La cata rautate si egoism e in lumea asta, chiar ma bucur si nici nu-mi vine sa cred cand vad si oameni ca tine.

 

Am trecut acum 24 de ani,printr-o experienta ingrozitoare(mama l-a omorat pe tata si a murit nebuna cu bale la gura intr-un spital psihiatric),sunt singur la parinti,am albit si am fost la un pas de a o lua aiurea.

Si totusi,in acele momente ale mele de cumpana,s-au gasit OAMENI,care sa ma ajute,alaturi de familie.De

atunci optica mea s-a schimbat si am urmat aceste sfaturi:

-daca tot faci un lucru,fa-l bine;

-sa nu datorezi nimanui nimic;

-fa fapte bune,fara a astepta rasplata.

VIATA BATE INTOTDEAUNA FILMUL SI TELENOVELELE!

Share this post


Link to post
Share on other sites
E tot mai greu sa gasesti un prieten bun si drept.Apatia si lancezeala generala parca s-au intins ca o pecingine si peste relatiile dintre oameni.Cati mai sunt cei care-si lasa la o parte propriile afaceri,preocupari,treburi,ca sa-ti intinda o mana de ajutor?Cati mai sunt cei care isi reformuleaza programul zilnic,isi redistribuie prioritatile si isi ignora chiar interesele,numai pentru a fi langa tine atunci cand ai nevoie?

Cati mai sunt cei care vin in intampinarea cererilor tale cu o discretie si o eleganta pe care nu le poti uita apoi?

Tot mai putini,caci vremurile impun gesturi din ce in ce mai telegrafice si intre oameni.

Sa nu mai avem,oare,ochi pentru a vedea suferinta de langa noi?Sa nu mai avem rabdarea de-a cauta in noi blandetea si generozitatea?Sentimentele au devenit,oare,simple stari decorative,trairi de-o clipa?

Exercitiul daruirii incepe de la a sti si de la a putea sa renunti la tine in favoarea celuilalt,de la a sti sa faci o sarbatoare din intalnirea cu cei apropiati,de la puterea de a te bucura de prezenta lor si de la arta de a-i bucura,la randul tau.

Sa stii sa dai o clipa,o ora,o zi din viata ta pentru un prieten,atunci cand acesta are nevoie de clipa,ora si ziua aceea,este mai mult decat un simplu exercitiu de daruire.

Daca te-ai fi oprit aici ar fi fost perfect.

Exemplul lui Iisus,care s-a daruit pe sine pentru mantuirea celor multi,ar trebui urmat mai des de oricare dintre noi,nu numai in ajun de sarbatori.

La socoteala cea de pe urma,clipa,ora,ziua daruite unui prieten se adauga vietii tale,care se prelungeste astfel si dincolo de moarte.Ce poate fi mai minunat decat sa stii ca,cu cat vei darui mai mult,cu atat vei trai mai mult,prin cei care te vor pomeni?

Exercitiul daruirii poate incepe oricand si de la orice:de la un pahar de apa,de la o paine,de la o floare,de la o zi,o ora,o clipa,petrecuta langa un om care are nevoie de alinarea ta,de la un zambet,de la o mangaiere,sau,uneori,doar de la un chip luminos pe care sa-l intorci catre cei care-l asteapta...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu nu mai zic nimic. Azi e ziua gafelor pentru mine. Imi pare rau. Pentru tine, pentru trauma ta..

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sign in to follow this  

×