Stu' a scris:pentru ca refuzi sa iti asumi rolul de a corecta un copil care iti incalca limitele personale. ca e copil, nu e adulc ca tine.
Pastrez rabdarea aia pentru cand voi fi eu parinte, si voi lua situatia de la 0.
E parte din bun simt si induratul, cand altcineva e deranjant. Apoi realizezi ca e nesimtit si ai indurat prea mult, dar nu ai nervi sa ii spui frumos. Si dupa cum am zis si eu, si a exemplificat Enki, foarte multi parinti reactioneaza nasol cand un strain le abordeaza copilul.
Mintea mea simpla evita dialogurile fara sens si ar gasi drept solutie o piedica sau un picior ne-vatamator copilului tau, ca sa inteleaga ca parasirea mesei = buba. Ti-ar conveni?
