zod a scris:
1.) Am invatat la liceu despre fisiunea si fuziunea nucleara si nu inteleg de ce esti tendentios de parca toti ne-am fi nascut cu tv color si enspe mii de programe samd.
2.) Nu fac apologia armelor nucleare, dar nu suport gramezile necugetatoare care au auzit si ei de bomba atomica si au impresia brusca ca inteleg totul.
Toata dezinformarea aceasta cu privire la armele nucleare provine din perioada de inceput a acestor arme, intre timp bombele nucleare clasice au fost dezmembrate iar materialul fisionabil a fost impartit astfel ca au obtinut enorm de multe capse de amorsare pentru focoase cu deuteriu de 10 ori mai puternice decat focoasele clasice din uraniu sau plutoniu.
Descoperirea fuziunii nucleare in deuteriu le-a dat sansa sa fragmenteze bombele clasice intr-o puzderie de focoase termonucleare pe deuteriu.
Multa vreme s-au folosit si alte mijloace de initiere a fuziunii nucleare cum ar fi descarcarile electrice in arc electric sau dispozitive cu microunde.
PS: Iar te referi la mine prin sintagme de tipul " voi astia" de parca fac parte dintr-o secta eretica!
Nu știu cu cin ai învățat tu fizica în liceu.
1.Chestii elementare de care e bine să ținem toți cont, inclusiv zod, care a făcut liceul și care aduce frecvent în discuție noțiuni precum: fuziunea, fisiunea, deuteriul, arme termonucleare etc.
Fuziunea = Procesul prin care două nuclee atomice reacționează pentru a forma un nou nucleu, mai greu (cu masă mai ridicată) decât nucleele inițiale. Ca urmare a fuziunii se produc și alte particule subatomice, ca de exemplu neutroni, particule alfa sau beta.
Fisiunea = Este o reacție nucleară care are drept efect ruperea nucleului în fragmente precum neutroni rapizi, radiații și energie termică. Fisiunea nucleară, cunoscută și sub denumirea de fisiune atomică, este un proces în care nucleul unui atom se rupe în două sau mai multe nuclee mai mici, numite produși de fisiune și, în mod uzual, un număr oarecare de particule individuale.
Deuteriul = Un izotopp stabil al hidrogenului.
Tritiul = Un izotop instabil al hidrogenului.
2.Toate armele termonucleare actuale folosesc o bombă cu fisiune, ca primă etapă pentru a crea temperaturile și presiunile ridicate necesare pentru a începe o reacție de fuziune între deuteriu și tritiu într-o a doua etapă.
Timp de mulți ani, s-a cercetat dacă este posibil să se creeze temperaturi și presiuni suficient de ridicate în interiorul unui spațiu restrâns pentru a aprinde o reacție de fuziune, fără a folosi fisiunea. Armele de fuziune pură oferă posibilitatea de a genera randamente nucleare arbitrar mici, deoarece nu este necesară asamblarea unei mase critice de combustibil fisionabil pentru detonare, ca și în cazul unui primar de fisiune convențional necesar pentru a declanșa o explozie de fuziune. Există, de asemenea, avantajul reducerii daunelor colaterale cauzate de precipitații, deoarece aceste arme nu ar crea produse secundare extrem de radioactive produse de armele de tip fisiune. Aceste arme ar fi letale nu numai din cauza forței lor explozive, care ar putea fi mare în comparație cu bombele bazate pe explozivi chimici, ci și din cauza neutronilor pe care îi generează. În ciuda milioanelor de dolari cheltuite de SUA între 1952 și 1992 pentru a produce o armă cu fuziune pură, nu s-a obținut vreodată un succes clar în această chestiune. O armă cu fuziune pură este un proiect ipotetic de bombă cu hidrogen care nu are nevoie de un exploziv „primar” de fisiune pentru a aprinde fuziunea deuteriului și a tritiului, doi izotopi grei ai hidrogenului utilizați în armele termonucleare cu fisiune-fuziune. O astfel de armă nu ar necesita material fisionabil și, prin urmare, ar fi mult mai ușor de dezvoltat în secret decât armele existente.
