Început de 12345, Mar 2 nov 2021 · 18 răspunsuri · 2.417 vizualizări
12345 a scris:Iata alta la fel de ciudata: Bestia fără mâini nu te poate ucide.
Asta de cine mai e? Precis că nu e a lu' Tolstoi sau a lui Lao Zi! 
Acum, nah, ăsta e înțelesul imediat care i s-a dat de-a lungul timpului „dușmanului” sau „”inamicului”, care era văzut în chip de „bestie”. Și probabil că dacă-i tăiai mâinile, inamicul nu mai avea potențialul de a te putea ucide. Nu știu, zic și eu pe fugă. Dă și tu o altă explicație!
-Tot de Confucius, mi s-a pus pata pe el zilele astea.
Habar nu am, daca stiam nu intrebam.
Zic, dar asa ca sa zic.
Bestiile care nu au maini, adica cele ce nu sunt oameni. Desi in continuare nu se potriveste.
-Am retinut si una la care am gasit un sens:
"Vrei să trăieşti cum se cuvine? Învaţă mai întâi să mori."
Probail se refera la a muri vizavi de apucaturi opuse "traiului cum se cuvine".
- Plus una amuzanta:
"Omului îi trebuie doi ani să înveţe să vorbească şi o viaţă să înveţe să tacă."
Nu stiu daca se refera si la tacerea gandurilor sau numai tacerea vorbelor.
12345 a scris:"Vrei să trăieşti cum se cuvine? Învaţă mai întâi să mori."
Probail se refera la a muri vizavi de apucaturi opuse "traiului cum se cuvine".
Hmm, io aș zice că asta e una, să zicem, așa, „eroică”! Nu oricine ar fi dispus să accepte moartea și ar fi dispus să accepte faptul că ar fi posibilă o asemenea chestie încât „să înveți să mori!”. Asta face parte, mai degrabă, din învățăturile antice. Mă duc undeva la stoicism și poate mai departe, la definiția filosofiei din perioada platonică. În care una din definițiile filosofiei era cam așa: melete thanatou. Adică, „pregătirea pentru moarte”. Bine, ideea aici e că prim moarte ăia nu înțelegeau doi metri sub pământ și beznă, ci o altă stare de a fi.
Te referi la dobandirea unei alte stari de a fi prin "prelucrare" fizica efetiva, exersarea durerilor fizice pt. a se obisnui cu ele, de exemplu?
Mi-a placut si acesta, stilizata: "Stelele sunt găuri în cer prin care ne străluceşte lumina infinitului."
Sa intreb altfel, desi nu se inghesuie lumea pe aici, exista oare o religie sau un curent ideatic care sa fi prins la comunitati mari de oameni, chiar natiuni, dar care sa nu venereze, idolatrizeze, slaveasca pe cineva/ceva? Poate budismul sa fi ramas, cel putin pe alocuri, asa?
Editat Joi 4 nov 2021 10:13
12345 a scris:Te referi la dobandirea unei alte stari de a fi prin "prelucrare" fizica efetiva, exersarea durerilor fizice pt. a se obisnui cu ele, de exemplu?
Mi-a placut si acesta, stilizata: "Stelele sunt găuri în cer prin care ne străluceşte lumina infinitului."
Nu. Mă refer la faptul că, în perioada platonică, (pornind de la Pitagora), cât și în cea următoare, a neoplatonismului, moartea nu era privită ca o trecere în neființă, ci ca o altă stare. Principiul vieții, pe care ei îl numeau psyhe sau nous continua să existe după moartea corpului (soma, care era văzut ca un fel de închisoare a spiritului) și revenea ulterior în planul fizic. Concepția asta noi am numi-o ulterior „metempsihoză”. Un concept oarecum asemănător celui de reîncarnare din hinduism, și budism, deși un pic diferit mai ales din punct de vedere al detaliilor.
12345 a scris:Sa intreb altfel, desi nu se inghesuie lumea pe aici, exista oare o religie sau un curent ideatic care sa fi prins la comunitati mari de oameni, chiar natiuni, dar care sa nu venereze, idolatrizeze, slaveasca pe cineva/ceva? Poate budismul sa fi ramas, cel putin pe alocuri, asa?
Budismul, da. Și ar mai fi și anumite curente din hinduism (care e un complex de curente și concepții), ar mai fi și jainismul, daoismul pe alocuri. Deci mai sunt.
Editat Joi 4 nov 2021 11:42
Deci la asta te referi. Ok, e foarte probabil sa fie asa sau, si asa.
Dar si budistii, parca l-au cam zeificat pe Buda, pe alocuri.
Iar jainiștii, am citit acuma pe net, nu venereaza un zeu, dumnezeu, dar oarece zeitati mai mici tot adora.
12345 a scris:Deci la asta te referi. Ok, e foarte probabil sa fie asa sau, si asa.
Dar si budistii, parca l-au cam zeificat pe Buda, pe alocuri.
Iar jainiștii, am citit acuma pe net, nu venereaza un zeu, dumnezeu, dar oarece zeitati mai mici tot adora.
Să ne înțelegem. În Budism nu există un Dumnezeu personal și/sau transcendent, care să fi creat universul sau să-l controleze. Faptul că, ulterior, pentru că budismul a evoluat și el în diferite culte și grupări, unii l-au pus pe Buda, alias Siddhartha, pe un piedestal divin, să-i zicem așa, nu înseamnă că-l și consideră un Dumnezeu de felul celui prezent în principalele religii monoteiste.
Ma gandem numai daca a mai ramas cineva/comunitate imun/a la cele mentionate.