In San Diego, California toata lumea are cel putin o "lada rece" de persoana, in care se poate pune si gheata altadata ca este dintr-un material special, pentru acest eveniment spontan.
Se afla aproape de usa de iesire sau spre curte unde este si cortul militaresc gata de ridicat si multe altele. La cumparaturi mereu mai adaugam si pentru rezerva asta, pana copiii s-au suparat ca ei n-au nimic bun acolo, si de atunci am umplut o lada imensa doar cu dulciuri: compoturi, gemuri, ciocolati, bobmoane de tot feluri, biscuiti, fructe uscate, din tot ce se gaseau in magazine. S-au simtit mai bineca am pus si siropuri si zeama de lamaie multe ca aveam la apa si de udat gradina si de baie. Am mai tras un frigider cu congelator aproape de usa de terasa spre curte sa avem si gheata cateva zine macar, dar n-am avut nevoie noi, doar rudele din Los Angeles cand a lovit tare cutremurul de la Northridge. https://en.wikipedia.org/wiki/1994_Northridge_earthquake
Omu' le-a dus tot ce a putut rudelor cu un camion inchiriat ca aveau voie doar aceste ajutoare sa intre in oras sa nu fie confundati cu hoti. Ar fi murit de foame cu copiii mici in brate ca ei nu aveau nici sare in rezerva si locuiesc exact in epicentrul cutremurului. O vreme nu se lucra ca nu se putea circula de moloz, dar foarte bine au picat rezervele ca nu se gasea nimic acolo in magazine. Pe 4 Februarie 1994, mama a murit iar peste un an pe 14 Februarie 1995 eram in drum spre Phoenix.
Aici n-avem nevoie de rezerva din asta ca nu este zona seismica si asta este un mare avantaj. Asta mai atrage pensionari care vor liniste pentru restul zilelor ramase nefolosite.
Asa de fericiti era lumea pentru dulciuri, ceai, cafea, zahar, crema praf ca si lapte praf dar lapte si in conserve, lapte condensat la fel, dar si lapte normal, ca la asta nici nu visau dar le-a usurat suferinta intre daramaturi, ca si hainele curate de schimb, bocanci si tenisi, sosete, etc. In Los Angeles, California vremea nu este ca in Phoenix in Januarie, este chiar frig. Noi am avut mai putin de adus aici cand ne-am mutat ca multe le-am mai dus cu transportul urmator ca sotul avea o masina speciala de la firma unde lucra si multi ne dadeau lucruri sa ajute acolo.
Pana cineva nu ajunge in situatie ca n-are haine uscate pe ea, nu prea apreciaza un schimb de haine. Este nevoie de bocanci nu de sandale, noi ceream de la soldatii vecini pe cele mai vechi si primeam multe. De atunci eu n-am mai fost in San Diego doar la Los Angeles de 6 ori parca.
https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/prea-saraci-ca-sa-ne-pregatim-pentru-cutremur-2309267.html?utm_source=Site&utm_medium=EvzArticol&utm_campaign=CrossExtern