Vriies a scris:
Io înțeleg ce spui. Totuși, a fi dezamăgit, sictirit și a nu vota, această atitudine aplicată pe scară largă, ar avea ca rezultat inevitabil șubrezirea până la anihilare a democrației pe care o invocăm noi și de care suntem atât de mândri.
Nu este vorba despre dezamăgire. Am eliminat de mult această latură ”sentimentală” din ecuație. Dacă ar fi să dau sugestii altor oameni, una singură ar fi. Să aleagă cu mintea, nu cu sufletul. Atât.
Democrația înseamnă vot, așa este. Alegere. Dar atunci când procesul de alegeri este viciat, fie prin lipsa ofertei, fie prin contrafacere, furt, fals, soluția este să refuzi legitimarea acestuia.
Un exemplu real din trecut. Aveam trei companii de telefonie mobilă. Tarifele erau absolut uriașe, demente, la prăduială. Contracte înrobitoare, se ajungea la executări silite de casă pentru că nu ai plătit un abonament de câțiva firfirei. În principiu, economia de piață este la fel ca politica. Ai de unde alege, mai multe firme se concurează între ele, la fel ca partidele.
Numai că atunci când prin înțelegeri oneroase jocul economic este încălcat, se duce dracului economia de piață, devine monopolul unor companii și pa, le accepți ”oferta” sau nu. În cazul nostru, cele trei companii au fost limitate de sărăcia românilor, altfel he, he, cerul le era limita.
Politicul a dus acest joc pe niște culmi ale perfecțiunii în rău. Prin selecție de cadre au fost aduși în politică doar niște oameni șantajabil, târfe ale securiștilor, corupți și răhățiți de frica celor care știu ce-au făcut în trecut. Acești oameni sunt egal distribuiți prin toate partidele. Niciunul nu este virgin. Așa că indiferent cine ajunge la putere, tot ei conduc și fac legea. Iar bizonul majoritar este adus din când în când să dea cu ștampila de vot pentru ca ei să continue ceea ce fac. În concluzie, dacă a vota înseamnă a legitima cariera politică a unor panarame politice, rezultă că cine votează este pinguinul acestora, într-un fel. Trăiește cu impresia că face un lucru util, dar, este doar o iluzie. Votul în aceste condiții reprezintă orice în afara unei democrații sănătoase.
Ce este democrația, în fond? Demos (popor) + Kratus (putere), adică puterea poporului, spuneau grecii. Ok, nice, dar oare cum se face că de 30 de ani poporul alege aceeași oameni. Evident, unii mai mor, se mai duc dracului la Belzebut San, însă vin alții la fel și asemenea celor trecuți în shambala, clone perfecte. Oamenii bine intenționați se auto exclud pentru că niciun om cinstit și bine intenționat nu suportă rigorile pupincuriste ale vieții de partid românesc. Și atunci ce mama dracului alegem? Între cine și cine? Sunt niște umbre, niște proiecții, niște goi de conținut.
Povestea asta cu ”trebuie să ne ducem la vot” a fost rotită de către propaganda neagră a partidelor care aveau nevoie de cvorum și prezență. Cu cât sunt mai mulți votanți, cu atât se simt ei mai legitimi, li se pare a deveni părinții poporului. Ați văzut ce abera Câțu? Cum că a fost ales de popor. Poate o fi fost drogat! Sper! Pentru că dacă nu și-a dat seama de enormitatea afirmației scoasă pe gură, atunci este prost și vai nouă, celor conduși de proști.
Așa că, please, întâi să se schimbe ei, să vină alții mai destupați și apoi, dacă sunt capabili de niște propuneri concrete și pe placum MEU, poate mă duc să votez. Poate.
Apropo, evoluția AUR mi-a atras atenția prin următorul aspect. Dacă ei au putut lua 12% din prima, atunci poate că și alții ar putea să repete fenomenul. Și poate că acești alții vor fi unii pentru care să mă urnesc la vot. Să merite efortul meu.
