Uite câteva specii de animale sălbatice rare, care încă trăiesc la noi dar care, n-avem grijă de ele și nu le oferim șansa să trăiască, sunt sortite pieirii.
Le-am luat și io de pe net...
Hoitarul – această specie de vultur mic, de culoare albă-gălbuie, s-a înjumătățit atât în România, cât și în țările vecine în anii 2000. În prezent, hoitarul nu mai cuibărește la noi în țară, dar mai apar periodic 1 – 2 exemplare în Dobrogea din Bulgaria. Încă din perioada comunistă, această specia a fost declarată monument al naturii. Cică în întreaga Europă ar mai exist în jur de 5.000 de perechi.
Gâsca cu gât roşu – aproape 90% din numărul total de gâște cu gât roșu la nivel mondial iernează în zona de coastă a României și în nordul coastei Bulgariei, în doar câteva locuri. Unul dintre acestea e zona Lacului Techirgiol.
Balaurul dobrogean – este cel mai mare șarpe din România, lungimea acestuia ajungând până la 2,5 metri. În prezent, se estimează că ar mai exista doar câteva zeci de indivizi. Cu toate că este inofensiv, acesta continuă să fie ucis intensiv de oameni. Unii zic că e urât. Băh, da de se să-l omorâm, măh? Asta nu pot să-nțeleg.
Morunul– această specie spectaculoasă a început să fie distrusă de barajul de la Porţile de Fier, apoi de poluarea Dunării și în principal de braconajul pe scară largă din România şi pescuitul excesiv. Cu toate că se fac eforturi de milioane de euro pentru repopulare, în România mai există doar câteva mii de adulți.
Râsul – este cea mai mare felină din Europa și în ciuda faptului că este un animal orcrotit, este vânat pe motiv că provoacă pagube gospodăriilor, prin derogări de la lege. Aiurea! Este vânat de cei care-și zic „vânători” pentru trofee. În prezent, în țara noastră ar mai fi circa 1.300 de indivizi, reprezentând cea mai mare populație din Uniunea Europeană.
Dihorul pătat – România este singura țară din Europa în care viețuiește această specie, numărând doar circa 500 de indivizi, în Dobrogea. Dihorul pătat poate fi întâlnit, după cum probabil v-ați dat seama, în zonele aride și de stepă.
Pisica sălbatică - La prima vedere este foarte asemănătoare cu pisica de casă, în special cu exemplareel tigrate pe nuanţe gri ale rasei pisicii norvegiene de pădure. Odată cu sfârşitul ultimei glaciaţiuni, pisicile sălbatice s-au adaptat şi traiului în păduri dese. Mai puțin râvnită și vânată decât râsul este totuși pe cale de dispariție. Astăzi se întâlnește din Deltă până în munți, pe teritorii mult mai largi decât râsul. Ea preferă pădurile liniștite, cât mai întinse, cu mulți arbori bătrâni și/sau hățișuri.

Acel grup de vanatori au organizat actiunea pentru Charity, munca voluntara si au dat de o curiozitate naturala. Pentru ca nu ma pricep deloc la acest sport, legal si aici cand este anuntat oficial si in limita permisa.