Stoicismul

The Unknown a scris:

Credeam ca Marea a aruncat ruine pe plaja.   Cu schimbarea climei, datorita "curentilor" vor mai iesi din adancuri si alte obiecte de admirat din "timpul trecut" la prezent  

Cine a botezat cu aceasta denumire ideile in spatele acelor metode de umilire al umanilor???   Pana si azi asa sint crescuti urmasii pe tron-uri, sa nu exprime necaz sau bucurie in public, as considera mai mult stil de viata la scara inalta.

Haoleu! Că nu prea înțelesei ce vruseși să spui. Noi încercam, colea, să discutăm despre stoicism - o mișcare sau școală filosofică ce apăru cam pe la 300 îen sau BC, adicătelea, cam cu 300 de ani înainte de Hristos. 

Si care-i diferenta???  Ca ei se prezinta ca democRATSii azi cu mișcare sau curent = indobitocit oameni la tacere, specialitatea casei in curtile alora inainte de Kristus, zis filozofic sa nu priceapa nici pisica???   Practic asta inseamna Stoicism mai simplu si pe intelesul tuturor!!!  Ca s-au inventat scoli langa biserici de invatat METODE ca si azi de Stoicism ca nu erau inca partide organizate, dar tot acolo se ajunge la capatul discutiei.   De cand a inceput sclavia ca patura sociala, era necesar si metoda de tratat pe ei, acceptat si de biserici.

Azi acei Stoici inventeaza reguli de votat, de emigrat, de scris si gandit, daca ai nevoie de educatie de re-educare pe langa puscarii, amenzile daca ai incercat sa stai afara dupa ora 8 seara in Romania, etc., nu s-a terminat inca miscarea, este doar mascata!!!    

Stu' a scris:

Multe idei ale lui Socrate au inspirat stoicismul - idei exprimate indeosebi de Platon si pe alocuri de Aristotel.

A fost o filosofie temporala doar in caz particular, stoicismul in fond fiind o filosofie atemporala a oamenilor care au inteles ca nu este suficient sa ai valori, ci sa le respecti totodata, pentru a putea creste spiritual cu adevarat, in sensul totodata moral al cuvantului.

Spinoza, Descartes..erau adepti ai stoicismului. Epictet, Seneca..

Epictet și Seneca da.

Spinoza și Descartes mai puțin. În istoria filosofiei ei sunt considerați raționaliști. În plus, Spinoza era panteist. 

Vezi de ce am subliniat diferenta dintre filosofia temporala si cea atemporala?

Pentru mine stoicismul nu se limiteaza la prima lui definitie recunoscuta istoric. Si de cand a fi rationalist nu poate implica sa fii totodata si stoic?

Stu' a scris:

Vezi de ce am subliniat diferenta dintre filosofia temporala si cea atemporala?

Pentru mine stoicismul nu se limiteaza la prima lui definitie recunoscuta istoric. Si de cand a fi rationalist nu poate implica sa fii totodata si stoic?

Că poate au avut simpatii sau unele puncte de vedere comune cu anumite principii stoice, e una. Dar în niciun caz nu se poate afirma că Descartes și Spinoza au fost stoici.  

Uita-te la viata lor, la intelepciunea lor la indemnurile si faptele lor si da-mi exemple care demonstreaza ca nu erau oameni stoici, preponderent stoici.

Vriies a scris:

Care ar fi substanța stoicismului, mai putem fi stoici în vremurile noastre?

La prima întrebare propun io un răspuns, așa, în fugă.

La a doua, îl aștept pe King să ne spună ce e și cum. Mai ales că am auzit că al nostru King adoră și trăiește cu entuziasm principiile stoice. 

Moderatia, stapanirea de sine in fata greului, virtutea dobandita prin exercitiu si ratiune impotriva naturii salbatice din noi, inlaturarea haosului prin impacarea anumitor elemente contrarii, pentru echilibru, prin intelegere si iubire fata de semeni.

Cred ca da, putem fi stoici, si unii traiesc astfel printr-o anume educatie sau gena, chiar si fara sa stie. Bunica a trait mare parte a vietii ei cu stoicism.

Am pus, pentru exemplificare, un pasaj din Seneca; este ceva ce imi spun din copilarie despre acest fel de a trai (despre cum vreau sa traiesc, si cum, de altfel, o fac), anume intre multime si singuratate, impacand astfel doua elemente opuse, pentru o viata implinita, in care sa am spatiu pentru mine 

Pe de alta parte, sunt de acord cu Stu ca nu poti fi un stoic inflexibil toata viata. De pilda, eu ma las in voia unei pasiuni/obsesii, dar pentru a nu-mi cotropi sufletul cu totul, o las sa se intinda pe o perioada mai mare de timp, dar cu o intensitate mai scazuta. Asa incat sa raman suveran, la modul general, peste ce mi se intampla. Si cred ca toti avem anumite astfel de metode de control.

Stu' a scris:

Uita-te la viata lor, la intelepciunea lor la indemnurile si faptele lor si da-mi exemple care demonstreaza ca nu erau oameni stoici, preponderent stoici.

Bre, dar ești culmea! 

Stoicismul este una din mișcările filosofice sau școli de filosofie (cum vrei să-i zici) ale lumii antice, alături de platonism, aristotelism, sofism, scepticism, epicureism, stoicism și altele. Mai exact, a apărut prin sec. al treilea îen și se consideră că fondatorul stoicismului a fost Zeno din Citium. Mai departe, peste vreo 250 de ani, stoicismul a prins teren fertil în Imperiul Roman, acolo unde îi putem menționa pe trei dintre cei mai importanți reprezentanți ai școlii stoice, respectiv Seneca, Epictet și Marc Aureliu. 

Descartes și Spinoza au trăit cu vreo 16-17 secole mai târziu, adică mai aproape de noi cei de azi, cam prin sec. XVII en, aparținând perioadei moderne a filosofiei cum îi zicem noi. Ei sunt considerați ca aparținând curentului raționalist, cu specificația că Spinoza e și panteist. 

Acum, sigur că Descartes și Spinoza au fost atrași și au asimilat unele idei ale stoicismului, în special cu privire la pragmatism și etică. De altfel, Descartes vedea filosofia ca pe un soi de arbore imens, ale cărui noi ramuri (noi filosofii) se sprijină pe ramurile de la bază (vechile filosofii). Dar cu toate astea nu putem spune că Descartes și Spinoza au fost stoici per se, precum înaintașii lor care au trăit cu aproape două mii de ani înainte. Pentru că, la fel de bine, am putea spune că într-o anumită măsură ar fi și platoniști și epicureiști și sceptici etc. 

King1 a scris:

Moderatia, stapanirea de sine in fata greului, virtutea dobandita prin exercitiu si ratiune impotriva naturii salbatice din noi, inlaturarea haosului prin impacarea anumitor elemente contrarii, pentru echilibru, prin intelegere si iubire fata de semeni.

Cred ca da, putem fi stoici, si unii traiesc astfel printr-o anume educatie sau gena, chiar si fara sa stie. Bunica a trait mare parte a vietii ei cu stoicism.Am pus, pentru exemplificare, un pasaj din Seneca; este ceva ce imi spun din copilarie despre acest fel de a trai (despre cum vreau sa traiesc, si cum, de altfel, o fac), anume intre multime si singuratate, impacand astfel doua elemente opuse, pentru o viata implinita, in care sa am spatiu pentru mine 

Pe de alta parte, sunt de acord cu Stu ca nu poti fi un stoic inflexibil toata viata. De pilda, eu ma las in voia unei pasiuni/obsesii, dar pentru a nu-mi cotropi sufletul cu totul, o las sa se intinda pe o perioada mai mare de timp, dar cu o intensitate mai scazuta. Asa incat sa raman suveran, la modul general, peste ce mi se intampla. Si cred ca toti avem anumite astfel de metode de control.

Mda, am putea spune că filosofia stoică a fost una pragmatică, concentrată în primul rând pe etică. Câteva din principiile stoicilor: 

Avem o singură viață pe care tre să ne străduim s-o trăim bine.

Trebuie să trăim în armonie cu natura. 

Trebuie să nu ne lăsăm pradă emoțiilor negative.

Trebuie să ne educăm în permanență în direcția obținerii unei stări de mulțumire și împăcare cu noi înșine, a unui bun auto-control.

Culmea, neculmea, stoicismul unui om se recunoaste indeosebi in fapte. Si atitudine.