Început de MissHyde, Vin 19 mar 2021 · 181 răspunsuri · 7.650 vizualizări
Voma îmi apare în sevraj...îmi este rău tare, parcă aș fi bătută.
Cam așa e sevrajul de opiates. Și mă dor mâinile, simt cum îmi iau foc înțepăturile de parcă mi-aș fi băgat combustibili. :)))
Și starea de râu pe care o am de la bolile mele... well, parcă nu se mai termină. Pot fi optimistă doar drogată. Ce viață mi-am mai ales! Mâine merg la o doamnă doctor minunată, vrea să mă ajute și mie îmi e o rușine teribilă!!! Mă gândesc că mă apucă plânsul acolo și mă trimite la "glumeți".
Lasa in aia ma-sii rusinea si spune-i tot ce faci, altfel nu faci decat sa te minti singura, te invarti într-un cerc vicios din care nu o sa mai scapi niciodata, nu poti obtine rezultate diferite facand aceleasi lucruri. Trebuie sa ai rabdare, rezultate bune nu se pot obtine imediat, ci pe termen lung si cu sacrificii si suferinta, da, asta e, face si ea parte din vindecare, chiar daca e urata rau. Eu zic ca trebuie sa fii recunoscătoare ca sotul tau te sustine, gandeste-te ce ar însemna sa treci prin toate astea solo, fara nimeni alaturi. Sper ca nu iei postarea mea ca pe ceva negativ, te inteleg mai mult decat iti poti imagina, tocmai pentru asta si pentru ca imi pasa de ceea ce se va intampla cu tine am scris ceea ce am scris, nu ma intereseaza daca starnesc antipatia ta sau a altora, vreau doar sa ajungi si la ziua in care o sa iti fie bine.
MissHyde a scris:Oookay, people. Sunt gata să merg in alt oraș, numai să mă debarasez de obiceiurile proaste. Mă simt ca o perniță de ace in forma de inimioara. :)))) Ca să glumesc așa, puțin.
In Arizona este un loc undeva, am auzit, unde se trateaza cine vrea sa se lase de obiceiul vechi sa devina un om nou, dar glumesc si eu ca in zilele astea e greu si de trecut strada 
.
Vine lumea din Hollywood ca este loc discret, fara paparazzi, pe nimeni nu intereseaza cine unde intra sau iese de undeva ... urca pe deal ca activitate fizica in grup asistat de antrenori care se pricep la prim ajutor mai bine ca la orice. Sint magazine speciale unde se vinde pahare mari de sucuri din fructe si legume presat pe moment inainte de urcat pe deal/munte sa le tina intr-o bucata sa nu ameteasca. Eu duceam copiii sa urce si am vazut dar pe urma am aflat cine erau, este pazit locul la fiecare 20 de metri cred ca sint si serpi cu clopotel ascunsi dupa cactusi foarte teposi, se dau instructiuni care trebuiesc respectate ca in armata ... yes sir!!! si n-ai treaba, urci si cobori fara incidente.
Emotiile sint parte din uman feelings, iti doresc succes si sa reusesti, ca se poate!!!
Azi noapte ma gandeam daca au fost vicii cand eu am crescut, insa era alta lume, viata tineretului era un concurs cine stie mai multe si ajunge mai sus pe scara elitilor, scapa din zona bine cunoscuta si se formeaza undeva departe de barfele locale unde a crescut. Am fumat tigari si eu de la 14 ani, cate una pe saptamana cand ne dadeam grande la o cafea "departe de casa" la una din cofetariile de la marginile orasului unde nu eram cunoscuta ca nici pana azi n-am strabatut tot orasul Sighetu-Marmatiei, oras cu o populatie de 28000 locuitori atunci sau mai putin, ca aveam restrictii de acasa pana unde avem voie sa punem piciorul. Faceam o coafura inalta cu parul tapat la maxim sa parem mai invarsta decat sintem ca si asa nu ne cunostea nimeni intr-o zona de romani, ucrainieni, rusi, basarabieni, sasi, germani, polonezi si alte neamuri, nici ungurii nu ne cunosteau toti. De baut alcool nu se considera ceva iesit din comun, era traditie locala dar mai mult barbatii beau in public atunci. Nici n-am auzit de dezalcoolizare decat mult mai tarziu si nu intelegeam de ce se face asa ceva 
Sanatate, putere si "I love you" ... cum se exprima americanii, sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti, in sensul biblic!!!
Mda, da, da. Când mă gândesc că m-am îmbolnăvit atât de tare încât nu mai pot face drumeții, îmi este interzis și joggingul, îmi vine cu adevărat să mă urc pe pereți, Olguța. Și eu am fost o eleva și o studentă buna, cu note mari, dar cu cea de la purtare scăzută. Eu am fost o persoana activa, nu îmi plac sporturile de echipă, dar singură am făcut multă mișcare. Pentru mine chestia asta, treaba că nu mai am voie să mă mișc cum voiam, nu știu, e echivalenta damnării.
Și o să fac ce zice draga de Fiero, o să îi spun cu ce mă ocup toată ziua, pe lângă ocupațiile constructive ce le am. :)))
MissHyde a scris:Voma îmi apare în sevraj...îmi este rău tare, parcă aș fi bătută.
Cam așa e sevrajul de opiates. Și mă dor mâinile, simt cum îmi iau foc înțepăturile de parcă mi-aș fi băgat combustibili. :)))
Și starea de râu pe care o am de la bolile mele... well, parcă nu se mai termină. Pot fi optimistă doar drogată. Ce viață mi-am mai ales! Mâine merg la o doamnă doctor minunată, vrea să mă ajute și mie îmi e o rușine teribilă!!! Mă gândesc că mă apucă plânsul acolo și mă trimite la "glumeți".
Sevrajul de opiates? Aici m-ai prins. Nu prea mă pricep. Bine, pot căuta pe net, dar asta nu înseamnă că aș avea o opinie competentă vizavi de cum se poate domoli asta.
Oricum, ideea e că ar trebui să renunți la orice formă de droguri, orice ar fi.
Ah, și mâine când vei merge la doamna doctor...să-i spui, bre, tot, fără rușine, chiar dacă te apucă plânsu! Că numai tu știi ce înseamnă „tot” da? N-ai ce pierde, dimpotrivă...
Editat Mar 30 mar 2021 22:41
Mi-e rușine cu traumele. Dacă recunosc că am traume, nu mai am control și automat devin un om vulnerabil. Îmi doresc să fiu puternică, am incercat sa fiu puternică, înainte nici nu se punea problema de plâns în fața altora sau chiar de... gesturi de afecțiune, declarații. Am fugit de oamenii care au văzut la mine mai mult decât am vrut eu sa arat. Pot să arăt multe, chiar și ceea ce nu sunt. Și, de fapt...nici eu nu mai știu ce sunt, pentru că pentru aproape orice persoană din viața mea am o mască. Așa îmi formez diferite "identități". Este groaznic de trist că am ajuns așa. Pe mine numai drogurile mă ajută să mă bucur de viață. Iar adevărul adevărat nimeni nu îl cunoaște... despre persoana mea. In somn mă manifest foarte urât, îmi spune soțul că plâng și urlu, mă agit. Nici somnul nu îmi este liniștit, draCi colegi de forumeala...
Parcă văd că o să mi se urască de topicul asta pen' că mă expune prea mult, sau poate că o să mă uit la ce am scris acum și o să fiu mândră că am reușit. Sau poate o să mor, nu vreau să mor când sunt drogată. De fapt singurele momente in care vreau să trăiesc sunt cele în care sunt drogată. Eu am ajuns să mă droghez ca să mă mențin în viață, trează mă simt plină de ghimpi. Mă otrăvesc singura, mirandu-ma de defectele mele, de greșelile mele, sunt jeg. Și mereu îmi pun întrebări...de ce sunt iubită oare? Pentru că eu nu consider că merit sa fiu iubita.
Ei, na! De ce ești iubită? Uite așa, că meriți, na! Chiar și io merit să fiu iubit, nu crezi? Ups! Uitai că nu-i vorba de mine, colea...
Să ți se urască de topicul ăsta, abia când nu vei mai avea problemele pe care zici că le ai acum. Până atunci, chiar e bine că le-ai pus pe tapet, ca și cum ai fi aruncat o sticlă în mare sau ocean, cu un bilețel în ea pe care stă scris: SOS.
N-o să mori, bre, ej nebună? 
Cum o să mori? Fugi tare de aci și să nu te mai aud cu așa ceva! 
Mai ai o grămadă de trăit, de experimentat, de învățat, de iubit și tot tacâmul. O să trăiești bine mersi și frumos și fără să te droghezi, dă-le-n plm de droguri!
Și greșeli facem toți, stai liniștită.
Ah, și pup la tine, nah!
MissHyde a scris:Mi-e rușine cu traumele. Dacă recunosc că am traume, nu mai am control și automat devin un om vulnerabil. Îmi doresc să fiu puternică, am incercat sa fiu puternică, înainte nici nu se punea problema de plâns în fața altora sau chiar de... gesturi de afecțiune, declarații. Am fugit de oamenii care au văzut la mine mai mult decât am vrut eu sa arat. Pot să arăt multe, chiar și ceea ce nu sunt. Și, de fapt...nici eu nu mai știu ce sunt, pentru că pentru aproape orice persoană din viața mea am o mască. Așa îmi formez diferite "identități". Este groaznic de trist că am ajuns așa. Pe mine numai drogurile mă ajută să mă bucur de viață. Iar adevărul adevărat nimeni nu îl cunoaște... despre persoana mea. In somn mă manifest foarte urât, îmi spune soțul că plâng și urlu, mă agit. Nici somnul nu îmi este liniștit, draCi colegi de forumeala...
Parcă văd că o să mi se urască de topicul asta pen' că mă expune prea mult, sau poate că o să mă uit la ce am scris acum și o să fiu mândră că am reușit. Sau poate o să mor, nu vreau să mor când sunt drogată. De fapt singurele momente in care vreau să trăiesc sunt cele în care sunt drogată. Eu am ajuns să mă droghez ca să mă mențin în viață, trează mă simt plină de ghimpi. Mă otrăvesc singura, mirandu-ma de defectele mele, de greșelile mele, sunt jeg. Și mereu îmi pun întrebări...de ce sunt iubită oare? Pentru că eu nu consider că merit sa fiu iubita.
Love yourself first
Dacă nu te iubești tu, poa' să te iubească și Antonio Banderas că tot degeaba.
Traumele trebuie să îi bântuie pe cei care le-au provocat, nu pe traumatizați. Dar tu dacă le dai atenție ele nu au minte, cred că sunt legate de tine. Da-le drumul și zi-le : Aloo ați greșit adresa, uite acolo e tăticu și mămica voastră. Dacă zice vreuna Sa vezi că știi, ne-am învățat cu tine, le zici Sigur că v-ați învățat cu mine dacă v-am lăsat să copiați la examene.
Meh, na...când cochetezi cu moartea, nu te mai liniștește nimic...
Deja sunt lame, jalnică. Cred că mai bine dorm. Iar când mă voi trezi îmi voi urî iar viața. Pentru că tot ce fac eu se destramă.
Kleopatrah a scris:Love yourself first
Dacă nu te iubești tu, poa' să te iubească și Antonio Banderas că tot degeaba.
Traumele trebuie să îi bântuie pe cei care le-au provocat, nu pe traumatizați. Dar tu dacă le dai atenție ele nu au minte, cred că sunt legate de tine. Da-le drumul și zi-le : Aloo ați greșit adresa, uite acolo e tăticu și mămica voastră. Dacă zice vreuna Sa vezi că știi, ne-am învățat cu tine, le zici Sigur că v-ați învățat cu mine dacă v-am lăsat să copiați la examene.
Huhuhu hihihihi!!!
Ești grozavă.