Jump to content
Forum Roportal
Saddeea

Presiunea societatii

Rate this topic

Recommended Posts

....am ajuns la acea varsta din viata oricarei femei in care prima intrebare ce mi se adreseaza (sau mie si partenerului) este legata de procreare, de menirea femeii in acest univers albastru si de capacitatea uterului meu de a initia inauntrul lui o fiinta vie. Sunt sute de articole, postari si bloguri in care se vorbeste despre aceasta presiune absolut odioasa din partea familiei, a prietenilor, vecinilor, colegilor si a societatii per total cu privire la momentul in care un cuplu alege sa faca un copil. de ce, de ce nu, dar cand, de ce nu si al 2lea, pe cand al 2lea, pe cand si al 3lea chiar, e pacat maica.......

cum ii putem educa pe acesti oameni sa nu mai puna intrebarile acestea ce tin absolut de initimatea unui cuplu, de dorintele lor, de viata lor proprie si personala? cum reusim sa depasim aceasta presiune? cand spunem stop glumelor care nu sunt glume pe acest subiect? cum le transmitem celor dragi care desi vor sa para bine intentionati cu aceste intrebari sau aluzii, ca de fapt, ne fac foarte mult rau? de ce trebuie sa dam explicatii cu privire la corpul nostru si ce facem sau nu facem cu el?

(partea cu ignorarea sau nepasarea fata de ce spune lumea nu se aplica. imi pasa si nu pot ignora. sa plecam de la premisa asta deci.)

  • Like 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Adevarul e ca nu merita sa generalizam. In orice epoca, societate, clasa sociala au existat mereu oameni mai rasariti si oameni mai putin rasariti. Povestea e lunga si veche si nu vad un rost in a o repeta si noi.

Iti spun ce fac eu.

Impun limite. Nu astept si nu pretind celorlalti sa ghiceasca ce ma deranjeaza si ce nu, ci pur si simplu le spun raspicat unde sunt limitele mele. Pe mine ma cred pentru ca - o idee de baza - ma tin de cuvant de fiecare data si daca insista pe teme pe care le-am impus deja limite - ma uit urat. Dar urat de tot, pana amutesc si, eventual, isi cer scuze. Un exemplu - bunica. I se pusese pata sa ma intrebe cand ma ingras (pentru ea am fost mereu prea slaba), pana cand mi-a ajuns. I-am spus ca daca mai pomeneste o singura data de greutatea mea, am sa mai vin la ea numai dupa ce pun de la minim 2-3 kg in sus pe mine. A mai insistat o data, de doua ori - fara sa primeasca raspuns, dar apoi, vazandu-mi privirea si cunoscandu-mi naravul, veac nu a mai pomenit nimic de greutatea mea. 

Asa ca raspunsul la intrebarea ta, dupa mine, e unul singur - impui limite si te asiguri ca iti sunt respectate.

Din punctul meu de vedere, nu trebuie sa oferi multe explicatii in sesiunea in care ti-ai comunicat limitele. Dar daca vrei, poti sa le spui ca promiti sa ii anunti in cazul in care va fi cazul, ca sa nu isi mai piarda energia cu intrebari repetative, care, de altfel, te obosesc si te agaseaza nespus.

Edited by Stu'
  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites
1 oră în urmă, Saddeea a spus:

de ce, de ce nu, dar cand, de ce nu si al 2lea, pe cand al 2lea, pe cand si al 3lea chiar, e pacat maica.......

Eu am o parere mai ciudata in legatura cu astfel de intrebari. Sunt de obicei intrebari puse de persoane apropiate si de obicei in varsta. Astfel de intrebari nu sunt puse din simpla curiozitate. Prin aceste intrebari persoanele respective vor sa arate ca tin la tine si sunt interesate de viata ta.

Eu le-am considerat mereu formale si nu am crezut ca trebuiesc luate prea in serios. Este parte din conversatiile formale dintre rude mai apropiate sau nu, care se vad mai rar.

Pare sa fie un lait motiv pe care nu-l mai ia nimeni la modul serios. Nu inteleg de ce ai proceda tu altfel.:smile:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu ma confrunt cu intrebarea De ce nu te mariti? De ce nu iti gasesti pe cineva? 

Ma confrunt si cu intrebarea Daca am copil pe retelele de dating ( bine am renuntat deja la ele ca mi se face sila) ca multi cand imi afla varsta ma anunta din start ca ei nu vor sa creasca copilul altuia. Altii imi zic ca de fapt sunt maritata si imi caut amant. Sau ai 32 si esti singura. De ce nu te-a vrut nimeni? 

 

So, limitezi interactiunile si incerci sa iti vezi de viata. 

Edited by Maeve.
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Indiferent ca vrem sau nu, societatea umana a evoluat avand la baza familia care a conceput copii si pe care i-a crescut. Chiar daca nu constientizam direct si in orice moment aceasta realitate, ea exista si are ecou in constiinta oricaruia dintre noi.

Dupa parerea mea, singura solutie ar fi o alta planeta, sau o modificare radicala a societatii, in care  baza sa fie individul ca singularitate, deci desfiintata familia.

Daca v-ar fi mai usor in acest fel, doar voi puteti aprecia, Saddeea si Maeve.

In cazul in care nu v-ati gandit pana acum la schimbari radicale de genu',iar intrebarile respective continua sa va deranjeze, atunci imi pare tare rau, ca nu va pot da un sfat, sau cu alte cuvinte, aici imi ating limitele.:smile:

Edited by adal*
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Acum 46 minute, adal* a spus:

Eu am o parere mai ciudata in legatura cu astfel de intrebari. Sunt de obicei intrebari puse de persoane apropiate si de obicei in varsta. Astfel de intrebari nu sunt puse din simpla curiozitate. Prin aceste intrebari persoanele respective vor sa arate ca tin la tine si sunt interesate de viata ta.

 

Come on, normal ca te intreaba, dar daca tu le spui o data f clar sa nu te mai intrebe ce te-au tot intrebat deja, ar trebui sa inteleaga.

Altfel stii cum e - te iubesc de te sufoc!

Nu merge nici asa.

  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites
Acum 1 minut, Stu' a spus:

Come on, normal ca te intreaba, dar daca tu le spui o data f clar sa nu te mai intrebe ce te-au tot intrebat deja, ar trebui sa inteleaga.

Altfel stii cum e - te iubesc de te sufoc!

Nu merge nici asa.

Pai asta ziceam, ca daca cei ce le pun observa ca iti pasa, vor continua sa ti le puna, dar daca te vede neatins de ele, renunta fara sa le zici.

Sau poti face o gluma mai fara perdea si vor renunta instant.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mno. N-am trecut prin asa ceva pentru ca m-am casatorit la 28 si copiii i-am avut pe amandoi pana in 30 de ani. Asta pentru ca exact asa am vrut eu sa fie.

Dar, la presiune pusa pe mine (pe alte teme) reactionez urat, mai ales daca se insista. O data, de doua ori sunt diplomata si zambesc si raspund cat pot de elegant ca nu vreau, nu e pentru mine. Daca se insista prea mult, simt ca mi se urca sangele la cap si incep sa raspund repezit si printre dinti si ma lasa in pace.

Acum, Saddeea, depinde de relatia pe care o ai cu cei care insista pe langa tine. Depinde si de cum te stiau pe tine ca fire si daca ai taria sa ii sochezi cu un raspuns categoric.

  • Like 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pe cei in varsta am putut sa ii inteleg pana la un anumit punct. Inteleg ideea ca esti bunic, te simti batran, fara prea multe lucruri interesante de facut in viata si vrei sa te agati de ceva. vrei nepot sau stranepot, vrei bucurie, vrei ceva ce inspira viata, vrei zambet si glas de copil prin curte. oamenii sunt egoisti si dorintele lor sunt fix despre ei, in egoismul lor. I get that. dar la un moment dat obosesc. si ma simt influentata. si vreau sa fiu convinsa de faptul ca si eu imi doresc (in acest caz un copil, ca am zis de topicul asta), dar strict pentru ca e dorinta mea proprie si personala si nu vreau sa imi doresc doar ca sa simt ca ii fac pe ei fericiti. Pt mine familia a insemnat intotdeauna f mult si muuulte lucruri de-a lungul vietii le-am facut pt a le aduce lor bucurie si mandrie (alt topic aici, nu detaliez).

Pe de alta parte sunt si persoane tinere care insista cu aceste lucruri si pe aceia chiar nu ii pot intelege. In afara de a gandi ca sunt prosti   putin limitati, nu le inteleg atitudinea, doar pt ca ei au facut pasul asta, hai si voi. cand cand cand?

Stu, imi place cum ai scris. da, trebuie sa impunem limite. asta incercam. le-am spus tuturor si nu doar o data. ne dorim, nu s-a intamplat, o sa va anuntam imediat ce se va intampla, nu mai puneti presiune pe noi. punct. dar nu s-a schimbat mare lucru. si de la fermitate si nervi am trecut la tristete si lacrimi si neputinta

  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sa insisti cu intrebarile cand ti se spune ca desi voi doriti, nu s-a intamplat, e sadism. E lipsa de empatie. Daca nu sunt rude persoanele care continua dupa ce le-ai raspuns asta, si sunt doar prieteni, cunostinte... ai grija.

Edited by Enki
  • Like 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×