Eu nu consider normalitatea drept optimism.
Dar eu nu sunt nici bugetar. Eu sper că jumătatea mea din salariu, din care un procent ajunge la bugetari, să fie folosită în așa fel încât să nu-mi vină să iau la pumni orice bugetar care-mi apare în cale.
Asta este, de fapt, marea problemă în societatea românească. Bugetarii au salarii imense și siguranță absolută.
Privații plătesc pentru cele de mai sus.
Atunci de ce aș mai plăti?! Să îi piș în freză pe toți bugetarii! Acum pot să-mi plătesc impozitele, asigurările, datoriile, cu o simplă aplicație pe telefon! Pentru ce aș mai avea nevoie de armata de nimici și nimice (femininul "nimicilor") plătiți regește din bugetul aparatului Primăriei condusă, în majoritatea cazurilor, de primari semianalfabeți, dar cu licență în Drept Administrativ?!
Cât despre sistemul de învățământ românesc...
Mă abțin. Mă abțin să fac o poză cum borăsc în public.
Slugi sub slugile care raportează altor slugi, ăștia sunt educatorii din România.
De aia își trimit gunoaiele de politicieni odraslele la școli de prestigiu din străinătate, unde banul primează.
Cât timp diriga lu' fiu'-meu îmi trimite mesaje de genul "A-ți reușit să face-ți..", mă cac în tot sistemul educațional din România.
Ăștia sunt emblema, nu ăia care își ratează viața personală dedicându-se educării unor mici prostălăi, copii accidentali ai unor mari prostălăi reprezentați de părinții lor biologici.
Da' vorba aia: progresul nu poate fi oprit.
Până la urmă o să fie bine și la noi și n-o să mai emigrăm ca disperații în Vest.
Până atunci... răbdare și tutun.
Și de restu', pantaloni scurți.