Motto: ”Cine crede tot ce-i spui, este vai de pielea lui”.
Relațiile dintre sexe sunt descrise asemenea unor operațiuni militare. Dacă vom accepta metafora, atunci putem să considerăm șantajul emoțional drept o formă de manipulare și diversiune. Este bine să ținem cont de o realitate. Oricând, oriunde și la orice vârstă, putem să devenim obiectul persuasiunii partenerului bărbat sau femeie.
Citez dintr-un articol care mi-a inspirat acest topic și dezvolt acolo unde cred că se mai pot adăuga idei:
- ”Dispune de o adevărată artă de a te face să te simți vinovat(ă) de greșelile lui. Un șantajist emoțional este un maestru în plasarea vinei. Va găsi nenumărate modalități de a învinui pe toți și pe oricine pentru greșelile lui. Indiferent despre ce este vorba, este vina ta. Prin urmare, vei ajunge să-ți ceri scuze mereu pentru ceea ce a făcut el, crezând că e vina ta.”
Cea mai bună tactică este atacul. Recunoști manipulatorul emoțiilor tale atunci când, în pofida evidentei sale culpe, pretinde agresiv să îți recunoști vinovăția. O face pe un ton sigur și apăsat, cu tonalitatea celui care are toată dreptatea din lume. Nu poți să-i reproșezi pentru că nu îți dă ocazia. Și atunci abandonezi pentru a face pace, a încheia o situație complicată. 1-0 pentru șantajistul emoțional. Nu doar că a parat asumarea responsabilității, dar a cucerit dreptul de a-ți reproșa ulterior ”iar începi cu astea?!?”
- ”Este mereu victima. Indiferent de situație, este victima circumstanțelor sau oamenilor, iar acest lucru se întâmplă pentru că nu vrea să își asume nici o responsabilitate.”
Oameni răi și haini la suflet! Oameni care nu o înțeleg și care mereu vor ceva de la ea. Orice ar făcea, mereu și mereu suferă din cauza nedreptăților care o fac să reacționeze ”așa cum nu ar vrea să o facă”. Ați auzit replica asta ”pentru că tu mereu mă superi, eu mă enervez și atac, apoi îmi pare rău” ? Dacă da, atunci remember, este o formă de șantaj emoțional.
- ”Una spune, alta face. Știe cum să te „vrăjească” cu cuvinte care-ți fac plăcere. Îți va promite „marea cu sarea”. Te va flata în așa fel încât să îți sporească încrederea, iar apoi nu își va respecta nici o promisiune. De ce? Tocmai pentru că ăsta a fost planul de la bun început.”
Șantajistul emoțional este un fin observator al credințelor tale. Se va poziționa întotdeauna de partea ta și îți va da impresia că este singurul om pe lume care te înțelege cu adevărat. Iar chestia asta te va înrobi dacă va fi perpetuată pe o mai lungă perioadă de timp. Îi vei căuta acceptul, aprobarea. Ea ți-l va da instantaneu, dopamina făcând restul. Și atunci vei deveni dependent de ”cel mai bun prieten”, acela care mereu ”te înțelege” și ”ține cu tine”. Odată înfăptuită, dependența de partener funcționează precum o lesă dintr-un program de dresaj prin recompensă.
Dacă faci ce ți se sugerează, atunci primești recompensa sub forma aprobării și susținerii. Dacă o superi, nu te va mai susține. Chiar dacă în situații similare susținerea era necodiționată, subînțeleasă. Nu? ”gândim la fel ..., iubim la fel....” Lipsa susținerii este doar un avertisment. Se poate mai rău de atât. Dacă o superi foarte tare și vrea să te pedepsească, atunci nu doar că nu te mai susține, dar îi va susține pe cei care ți se opun. Îi va susține pe cei opuși ție. Și asta o va face gradual, în funcție de nivelul pedepsei pe care vrea să ți-o aplice. De la a te ignora agresiv și a zâmbi celor opuși ție, până la a se arunca în brațele inamicului cu care ești în plin conflict.
Rețelele de socializare i-au dat manipulatorului instrumente de neimaginat acum 30 de ani. I-au amplificat și înzecit mijloacele de a te face să te simți mizerabil. După o sesiune de ”conflict” intens, îți va arăta cât de bine ți-ar fi dacă, totuși, ai avea parte de susținerea ei. Și te va determina să îi faci pe plac pentru că dependența psihologică este la fel de insidioasă precum adicțiile față de substanțe euforizante. Cine execută acest dans psihologic și te supune unor chinuri doar pentru a te determina să fii supus, este un manipulator. Unul fără scrupule, gata nu doar să trădeze, ci să îți facă foarte mare rău, expunându-ți vulnerabilitățile inamicului. În principiu, la faza asta ar trebui întreruptă relația. Dacă poți :)
- ”Minte în legătură cu lucruri neimportante. Înflorește unele situații atât de mult, încât și cele mai mici detalii sunt de fapt minciuni. De fapt, șantajistul emoțional este incapabil să spună adevărul, chiar dacă minciuna nu este necesară.”
Manipulatorul nu discută. Prin tot ceea ce îți spune încearcă să îți inducă dependență. Inventează povești cu tâlc, menite să îți arate cât de potriviți sunteți. Pune preț pe detalii pe care le declamă ca și când ar fi ieri. În mod normal, oamenii uită situații petrecute zilele trecute. Dar manipulatorul brodează povești în high definition, cu o rezoluție nefireas de precisă. Este un semn că ceva nu se brodește. Și poate că, peste un timp, dacă readuci subiectul în discuție, vei remarca diferențe. Unele chiar mari. Adică azi spune povestea într-un fel, la anul uită și o spune diferit. Maestrul manipulator știe să evite a se da de gol și va evita să mai repovestească ceva din trecut. Se va eschiva, va spune că nu-i face plăcere să rememoreze ... etc.
Și totuși, de ce minte?
De ce se înglodează în minciuni atât timp cât adevărul ar fi la fel de spectaculos, poate. Și mult mai safe pe termen lung. O explicație ar fi aceea că șantajistul emoțional își trăiește viața într-o lume construită din fantasme. Atunci când crezi că-ți lasă loc în viața lui, de fapt, el/ea îți deschide ușa către lumea fantasmelor lor, nu către suflet. Lumea fantastică i se pare a fi mai interesantă, mai spectaculoasă. Mult mai captivantă față de ”banalul” adevăr.
- ”Știe să atragă atenția către propria persoană. Dacă te aude că povestești despre ceva dureros din viața ta, atunci va veni cu o poveste și mai incredibilă, și mai emoționantă pentru a primi toată atenția. Știe foarte bine că simpatia este un instrument puternic. Prin urmare, va folosi orice oportunitate pentru a atrage cât mai multă simpatie.”
Oamenii care trec prin situații asemănătoare sunt mai apropiați decât cei cu vieți diferite. Orice traumă din viață o va folosi pentru a se pune în valoare pe sine. Fie printr-o empatie simulată extrem de credibil, uneori chiar cu lacrima suspinului, fie prin inventarea unei istorisiri asemănătoare, din care vei trage concluzia că oamul de lângă tine te înțelege pentru că aveți experiențe de viață similare. O artă a disimulării care te marchează și îți anulează orice fel de uși către sipetul sufletului tău. Cum ar putea rata asemenea ocazii de neratat?
- ”Îți dă impresia că negociezi cu ea/el. Este, de fapt, o tactică foarte populară printre manipulatori. Îți va adresa o întrebare într-o manieră care te va face să crezi că ați ajuns la un compromis, când, de fapt ai fost de acord cu cerințele sale.”
- ”Este expert în a arăta încredere FALSĂ. Santajistul emoțional are nevoie de încrederea ta pentru a te ține captiv emoțional. Cea mai bună modalitate este să îți arate cât de multă încredere are în tine. Nu se va da în lături de la nimic pntru a-ți arăta că ești în topul personal al persoanelor preferate. Instinctul uman te face să te simți vinovat atunci când cineva îți arată că are încredere în tine și tu nu îi răspunzi.”
Încrederea este arma cea mai de preț din panoplia manipulatorului emoțional. Și cea mai eficientă, pentru că lovește cu precizie ținta. A primi încrederea cuiva este un semn de apreciere. Atunci când cineva te onorează cu încrederea lui, te îmbunează și te face să răspunzi cu încredere. În afaceri există și o țeapă arhicunoscută dar care funcționează perfect de fiecare dată. Iată cum. Vine cineva și îți spune că vrea să cumpere ceva de la tine. Te înțelegi și faci deal-ul, totul merge perfect, ești încântat. După un timp, revine și spune că este foarte mulțumit și că mai vrea să cumpere. Și nu doar că îți cumpără, dar plătește totul în avans, pretinzând că i-ai trezit încrederea. Evident că totul merge perfect și de data aceasta. Apoi revine cu o nouă solicitare de a cumpăra. De data asta mult mai mare. De câteva ori mai mare față de tot ceea ce a cumpărat până atunci. Îți dă și un avans, tot pe încredere, urmând ca la livrare să achite restul. ”Fără probleme”. Apoi, folosind un pretext oarecare, se scuză că nu poate achita vineri, mașina fiind la încărcare, dar luni 100% bagă banii, sau îți intră banii. Ce faci? Îl refuzi? Pe care motiv? Omul a fost de încredere, nu ți-a dat motive să-l bănuiești de intenții rele. Apoi îți place de el, ai încredere, pentru că și el a avut încredere în tine, ți-a plătit în avans, totul a mers bine. Cum să-l refuzi și să-i ofensezi dovezile de încredere acordate până atunci? Nu? Și dai drumul mărfurilor. Iar aceste duse sunt pe vecie.
La fel funcționează captarea bunăvoinței în dragoste, în relație, în manipularea sentimentelor. Ți se oferă încredere gratuită, fără să ceri. Ești onorat și flatat, te simți dator să răspunzi asemenea. Și de fapt acesta este scopul acțiunii bine ticluite. Troia a fost cucerită cu ajutorul unui dar pe care troienii l-au crezut trimis de zei. Oamenii reacționează la încredere tot cu încredere. Numai că mereu trebuie să ne întrebăm dacă realitatea nu-i prea frumoasă pentru a fi adevărată.
