Jurnal memetic

E misto ca ai simtul umorului, Miss. Uneori imi doresc ca sa ramanem pentru eternitate sa discutam tampenii pe acest forum, cu vietile noastre perfecte in dificultatile lor, sa impartasim meme amuzante, ascunsi intr-o punga cuantica, la adapost de decadere si dezbobinare.

M-ai facut sa zambesc. :) Mi-ar placea si mie asta.

Prea tare!

Wei, observante, multzam fain pentru aprecieri. Înseamnă mult pentru mine faptul că sunt plăcută pe aici. Mi-aș dori mult să trăim cu toții o veșnicie și sa postam mereu căcaturi pe forum, când viața reală ne obosește, întristează, împlinește, ruinează. Să împărtășim toate idioțeniile fără a ne fi teamă că am fi judecați. Das da real thing, ma friend...

Eu asa postez. Si aici nici nu imi pasa daca sunt judecata, ma simt ca intr-o familie.

Observant, voiam sa te intreb de multa vreme: nu te-ai gandit sa scrii o carte? Candva pomeneai despre un roman fluviu, dar nu stiu daca vorbeai serios sau glumeai. Citesc cartea lui Sacks, aia cu constiinta, si am dat de un pasaj care mi se pare ca te reprezinta.

Ma recunosc in citatul din Sacks, si eu am avut de mic o memorie fotografica, putand reproduce la examene pagini intregi din ce citisem , fara sa ma stresez sa le invat. Le vedeam pe ecranul mintii, fotografiate, cu detalii, apoi copiam din imagini pe foaie. 

Insa eu am ceva in plus fatza de Coleridge, eu pot deosebi ideile mele de ideile altora citite pe undeva, si nu ma incurc.

Am tot scris din tinerete la acel roman-fluviu, multe caiete s-au pierdut sau mi-au fost furate, altele aruncate la gunoi de binevoitori.

Mi-au ramas totusi multe, zeci de caiete. De cateva luni nu mai simt nevoia sa adaug pagini zilnic, ceea ce inseamna ca etapa strangerii materialului brut s-a incheiat, am ajuns la finalul misterelor lumii, ceea ce ma bucura. Intentia mea era sa creez un roman nesfarsit, care sa contina tot ce e mai interesant, intrigant, important pe lume si dincolo de fruntariile ei, in universurile posibile.

Ar trebui sa le trec intr-un Word, pentru ca eu nu pot scrie creativ decat de mana, nu pot scrie la masina de scris sau tastatura, ca alti scriitori. Si in timpul transcrierii sa dau materialului brut forma finala, prin procesul de conectare si apoi slefuire.

Insa mi-e cam lene sa fac asta. Cred ca tie ti-ar placea sa citesti acest roman. :)

Borges, Papini si Cartarescu au avut astfel de ambitii, sa scrie despre tot ce e esential in existenta. Tustrei au fost cititori vorace, impatimiti. Cum ti se pare scriitura  lor?

Super idee. La mine, asta ar putea fi baia pentru oaspeți.

observant a scris:

Ma recunosc in citatul din Sacks, si eu am avut de mic o memorie fotografica, putand reproduce la examene pagini intregi din ce citisem , fara sa ma stresez sa le invat. Le vedeam pe ecranul mintii, fotografiate, cu detalii, apoi copiam din imagini pe foaie. 

Insa eu am ceva in plus fatza de Coleridge, eu pot deosebi ideile mele de ideile altora citite pe undeva, si nu ma incurc.

Am tot scris din tinerete la acel roman-fluviu, multe caiete s-au pierdut sau mi-au fost furate, altele aruncate la gunoi de binevoitori.

Mi-au ramas totusi multe, zeci de caiete. De cateva luni nu mai simt nevoia sa adaug pagini zilnic, ceea ce inseamna ca etapa strangerii materialului brut s-a incheiat, am ajuns la finalul misterelor lumii, ceea ce ma bucura. Intentia mea era sa creez un roman nesfarsit, care sa contina tot ce e mai interesant, intrigant, important pe lume si dincolo de fruntariile ei, in universurile posibile.

Ar trebui sa le trec intr-un Word, pentru ca eu nu pot scrie creativ decat de mana, nu pot scrie la masina de scris sau tastatura, ca alti scriitori. Si in timpul transcrierii sa dau materialului brut forma finala, prin procesul de conectare si apoi slefuire.

Insa mi-e cam lene sa fac asta. Cred ca tie ti-ar placea sa citesti acest roman. :)

Borges, Papini si Cartarescu au avut astfel de ambitii, sa scrie despre tot ce e esential in existenta. Tustrei au fost cititori vorace, impatimiti. Cum ti se pare scriitura  lor?

Nici nu mi-am imaginat ca tu ai fi doar Coleridge si atat, daca am regasit asemanari intre tine si el, nu inseamna ca nu sunt capabila sa-ti recunosc si alte calitati, pentru ca a fi ca el e o calitate rara.  :) 

Iti marturisesc ca eu nu posed o asemenea memorie si datorita acestui fapt in trecut aveam o parere proasta despre intelectul meu, pentru ca la mine memoria se bazeaza pe simturi si logica, ca sa pot invata ceva trebuia sa leg obiectul studiului de o stare, o emotie, un sentiment si sa fac corelatii intre acestea si informatiile pe care mi le transmite, de-aia imi pot aminti cu usurinta chestii petrecute in copilaria timpurie, cand habar nu aveam sa scriu si sa citesc (pune la asta si o usoara afazie si o sa realizezi cat de ciudat m-am simtit eu atunci cand am intrat prima oara pe forumul asta si am dat de tine, de Allexandra, Hypatia s.a.m.d.). Tot din pricina felului in care sunt construita am un fel de a simti muzica pe care sunt convinsa ca extrem de putine persoane il au si pe care cred ca nu as reusi sa il explic si, chiar de ar fi posibil sa o fac, nu ar putea fi inteles de oricine. 

Da, mi-ar placea sa iti citesc romanul, pentru ca te citesc cu placere ori de cate ori am ocazia si chiar daca nu iti impartasesc intotdeauna ideile, felul in care ti le expui, face posturile tale sa fie atragatoare, te pricepi sa atati si sa intretii curiozitatea. :)

Nu am citit nicio carte a celor enumerati de tine, pe Borges il am pe lista (Cartea de nisip), de Papini nu am auzit (probabil ar trebui sa imi fie rusine), iar pe Cartarescu am vrut sa il citesc, era la moda cand aveam eu vreo 30 si ceva de ani, gaseam pasaje din cartile lui reproduse peste tot, insa nu mai tin minte de ce n-am facut-o, iar acum mi se pare prea siropos, ca sa nu zic libidinos si nu as mai putea sa o fac. Posibil sa gresesc, pentru ca nu toate cartile lui se reduc la a preamari "minunea" numita femeie.

Daca ai visat sa conduci un tractor, dar nu ai mai ajuns sa-ti iei permisul de tractorist, aici poti sa vezi cum e sa conduci un tractor.