Unii oameni (fete) zic ca ele sunt prea ocupate pentru iubire, ca au cariere sa isi dezvolte, au de salvat puii de ursi panda, au de eliminat saracia din lume, etc. Este justificata o astfel de atitudine ? Eu cu articolele mele am lucrat direct la fundamente si am revolutionat practic toata omenirea, si nu am pus nicio clipa iubirea pe locul 2. De aceea mi se par ciudate afirmatiile prin care se proclama ca "nu am timp de iubire". Ce se ascunde in spatele lor ?
E rational sa pui iubirea pe locul 2 ?
Început de NicolaeT, Sâm 29 feb 2020 · 66 răspunsuri · 3.079 vizualizări
Sunt putini barbati suficient de barbati incat sa le lase libertatea sa fie independente, implicate in comunitate si expuse in lume cu toate calitatile lor. Si care sa nu le vada doar ca pe niste trofee sau partenere sexuale, ci mai mult.
Si asta e modul in care se apara de complicatii cu barbatii care nu le pot face fata si sa le implineasca totodata.
Un astfel de barbat nu se opreste la suprafata, stie aprecia ce il atrage si admira la o femeie, are atitudinea si curajul sa o abordeze in asa fel incat, daca si ea il place, sa o atraga spre el.
Editat Sâm 29 feb 2020 21:34
Daca inca mai esti virgin, cauta-ma.
Stu' a scris:Sunt putini barbati suficient de barbati incat sa le lase libertatea sa fie independente, implicate in comunitate si expuse in lume cu toate calitatile lor.
Nu cred ca dorinta de a ajunge CEO are ceva de a face cu libertate, implicare in comunitate, folosirea calitatilor, ci are mai curand de a face cu self-gratificare. Nu inteleg cum anume sentimentul de a fi mare CEO se poate simti mai placut decat sentimentul de a avea pe cineva alaturi de tine.
Editat Lun 2 mar 2020 11:52
Unele persoane poate nu au trait inca indragostirea, sunt destul de detasate si si-au prioritizat astfel viata (cariera prima data). Adesea, insa, cand apare o astfel de dragoste care poate deveni si iubire, chiar si persoanele extrem de calculate ajung sa se precipite si sa se abata de la disciplina lor, neremaicunoscandu-se. Dar totusi nici aici nu e o regula.
Ca sa raspund la intrebarea topicului - posibil sa fie rational pentru unele persoane, pentru altele, nu, depinde, logica noastra e atat de diferita.
Cred insa ca tuturor ne cere intuitia sa iubim. Intr-un fel sau altul.
Depinde de moment, uneori pui iubirea pe locul doi si pui aspiratiile tale pe locul 1. Asta cu iubirea nu inseamna ca trebuie sa te pierzi pe tine, sa iti sacrifici visurile si planurile doar pentru iubire, si nici ca iubirea trebuie sa fie singurul stalp din viata ta. Fetele de care zici tu, Nicolae, cred ca fac in general parte dintr-o anumita generatie, mai noua, nascuta dupa anii 90 sa zic, cu aproximatie, si de fapt situatia se regaseste in mod egal si la baieti. Eu zic ca e bine si ca cineva s-a gandit intr-un final sa faca si lucrurile alea de care zici tu, cu salvarea puilor de panda, salvarea padurilor, eradicarea foametei si altele. Si o face generatia asta de care zic tocmai pentru ca sunt tineri si nu au alte griji, nu au nici copii mici de crescut, si nici parinti prea in varsta de ingrijit.
Ce te faci cand te apropii de 35 de ani fara familie si copii si tu tot cariere ai in cap ? Cum poate cineva sa ajunga in asa situatie ? Nu are pic de self-awareness asupra propriei vieti ? Ce crede ca va gasi in varful carierei ? Lapte si miere ? Glorie eterna ?
Dar cine spune ca e obligatoriu sa ai familie si copii in viata? Poti sa ai o relatie bine mersi si fara sa ai scopul sa iti faci acte pe ea si sa ai copii. Sa iti dedici viata intreaga unei corporatii muncind pentru altii mi se pare naspa, si la un moment dat, cel putin ca femeie, s-ar putea sa ai regrete pe la 40 de ani asa. Dar daca lucrezi pentru tine si pasiunile tale, si ai un stil de viata in care calatoresti, cunosti lumea, te implici in societate, poti face lucrul asta pana la adanci batraneti fara regrete.