Vriies a scris:
Bine, tu ești cât de cât realistă și accepți asta. La fel ca și mine și la fel ca mulți alții de pe aici. Dar ce te faci cu ăia care nu acceptă că ar avea un ego exagerat, care ne fac pe toți proști și care nici măcar nu-și pun problema că ei ar fi proștii proștilor?
Ii eviti, chiar si cu riscul de a ramane complet singur. Nu e cazul, insa, mereu vei gasi macar o persoana asemenea tie.
Fiero a scris:
Da, oamenii au tendinta sa compare si oamenii incearca sa incadreze in tipare tot ceea ce intalnesc, pentru ca asa functioneaza creierul nostru, asa intelegem mai usor totul, de-aia cand intalnesc ceva atipic, nu inteleg.
Daca amandoi sunteti intelepti si curati sufleteste, cum am inteles eu din ceea ce ai scris, puteti avea o asemenea relatie pana la sfarsitul vietii, oricum, relatia va fi pusa la incercare prin proba timpului, daca unul dintre voi nu a fost doar o fantasma a mintii celuilalt si doar unul singur a iubit cu adevarat, veti vedea cand o sa fie nevoie sa va dovediti spusele cu fapte, atunci adevarul va iesi la iveala.
Eu m-am intrebat daca iubirea se poate termina vreodata. Initial am crezut ca e imposibil, dar e posibil sa moara atunci cand nu e acoperita de fapte, cand, cum am spus mai sus, iti dai seama ca omul pe care il credeai perfect pentru tine nu a fost decat o plasmuire, nu a existat cu adevarat, pentru ca iubirea care nu trece testul greutatilor, nu e iubire. Cand un om iti declara ca te iubeste si te face sa te simti ca ar fi asa, insa e incapabil sa iti fie alaturi cand ai nevoie, daca atunci cand esti prabusit sufleteste, iti intoarce spatele si/sau gaseste tot felul de scuze sa nu iti fie alaturi, cand cel care pana atunci il simteai ca un ecou pana si pentru gandurile tale se schimba brusc intr-o alta persoana, lasandu-te descumpanit, aruncandu-te in cea mai neagra deznadejde, din care cu greu te poti ridica (daca ai puterea sa o faci), omul acela nu te-a iubit niciodata, doar a fost incantat de ideea de iubire. Si atunci iubirea moare, poate nu imediat, dar moare in fiecare zi cate putin, ucisa de intrebarile fara raspuns, de durere si suferinta.
Sper sa fii norocos si sa nu ai parte de asa ceva.
Eu sunt genul de om extrem de incapatanat si calculat, fac in asa fel incat sa nu arat niciodata slabiciune, sa nu cer niciodata nimic de la nimeni, decat poate daca e ultima alternativa. Intotdeauna caut sa rezolv eu absolut tot ce tine de mine, de drumul meu, fara sprijin de nicaieri. Cu toate astea, cand a fost vorba de promisiuni, ele s-au concretizat, chiar si fara sa am eu o asemenea pretentie 
De pilda, fara sa am cel mai mic semn, a venit la lansarea mea de carte din septembrie si, in timp ce cateva minute ne-am tinut strans in brate, asta mi-a soptit: ”promisiunile sunt promisiuni, Claudiu. Iar eu am promis sa-ti fiu alaturi cand avea sa fie momentul asta”.
Asa cred si eu; sentimentele noastre au ramas neschimbate timp de 5 ani si jumatate. Asta apropo si de mizeria cu dragostea (confundata cu iubirea) tine numai 3 ani. 