Început de Enki, Lun 3 feb 2020 · 524 răspunsuri · 17.019 vizualizări
Fiero a scris:Eu am deschis topicul de aseară,am spus si aici si te-am invitat si pe topic sa postezi, dar nu stiu cum citesti tu forumul, probabil nu folosesti opțiunea "Toată activitatea", acolo apar posturile în ordine cronologică si cred ca ai fi observat topicul.
Nu-l văzui, mea culpa. Așa că ți-am răspuns acum.
Lucia N a scris:Scuze! A treia oara.
Luci, așteptăm să-ți ceri scuze și a noua oară! 
Vriies a scris:Luci, așteptăm să-ți ceri scuze și a noua oară!
Daca el nu poate ramane si eu nu pot pleca, l-as lasa sa plece.
Desi nu e nimic realist in asta. Mereu se gasesc solutii. Iar daca situatia e atat de dramatica, nu exista solutii - lucrurile se intampla din inertie
Stu' a scris:Daca el nu poate ramane si eu nu pot pleca, l-as lasa sa plece.
Desi nu e nimic realist in asta. Mereu se gasesc solutii. Iar daca situatia e atat de dramatica, nu exista solutii - lucrurile se intampla din inertie
Te asigur ca dilema e inspirată dintr-un caz real, de-aia as aprecia ca parerile voastre vis-a-vis de situatie sa fie cat mai bine gândite si sincere, nu ma deranjează eventualele glume, sa nu se înțeleagă asta. Si nu stiu cum sunt alții, dar nu cred ca e prea sănătos sa lăsăm lucrurile importante pe seama inertiei.
Fiero a scris:O nouă dilema.
Un el si o ea, cuplu sudat, cu copii, ea câștigă bine, el nu mai reușește să facă asta, după ce în timpul crizei si-a pierdut serviciul bine platit si a avut si parte de niste probleme de sanatate, gaseste numai joburi din care nu câștigă mare lucru (nici orașul în care locuiesc nu e ofertant deloc în privinta joburilor). Cu timpul el își pierde încrederea în sine, însă ea ii este alaturi, il ajuta sa si-o recastige si il face sa inteleaga ca nu are nicio vină pentru situația în care se află. La un moment dat lui i se ofera oportunitatea sa plece in strainatate, lucru care se si intampla, ei hotarand impreuna asta în urma discuțiilor pe care le au, deși stiu ca o sa le fie foarte greu să stea separați, întrucât de-a lungul anilor în care au fost impreuna nu au fost separați decat pentru perioade foarte scurte. Nu isi pun problema lipsei de încredere, de gelozie nici vorbă, singura problema e ca le e frica ca nu pot suporta separarea.
Inițial iau hotărârea ca el sa ramana acolo cel mult un an de zile, indiferent ce s-ar intampla, timp în care sa strângă ceva bani. Prin urmare, el pleacă, își găsește repede un post, nu unul in domeniul profesiei sale, un post mult sub pregătirea sa, dar se descurcă, salariul e modest raportat la salariile din străinătate, dar are șanse să avanseze în timp, lucru care se si intampla, munca ii e apreciată și se simte valorizat.
Separarea e greu de suportat pentru amândoi, deși comunica zilnic, iar anul parca trece cu viteza melcului, dar pana la urma se ispraveste si el se întoarce acasa si dupa o scurtă perioadă de relaxare, începe iar sa isi caute de lucru. Nu gaseste nimic serios si e dezamăgit, trist, ea intelege ca se simte inutil si el ii spune mereu ca il scoate din sarite faptul ca in tara lui nu e capabil sa aiba un serviciu bun (bun în sensul de a câștiga decent). Vazandu-l mereu supărat, ea ii propune să se întoarcă inapoi. El e foarte mirat, stie ca ea nu isi doreste asta , ca si-a călcat pe suflet ca sa ii faca propunerea respectivă. Intr-un final, după ce au multe discuții, el accepta si se întoarce pentru inca un an, în niciun caz mai mult.
Intrebarea este urmatoarea: încă o separare nu e agreata de niciunul dintre ei, dar ce sa faca ea daca nici dupa cel de-al doilea an el nu gaseste nimic serios în țară? Sa insiste sa ramana lângă ea, cu riscul de a-l face sa se simtă un om lipsit de valoare sau sa il lase din nou sa plece? Exclus ca ea sa il urmeze în străinătate.
Pai. Spui ca ea castiga bine, iar el nu a lucrat in tara o perioada, inainte sa plece in strainatate sa lucreze, deci s-au descurcat numai cu salariul ei. Acum din nou nu-si gaseste de lucru, si niciunul din ei nu isi doreste sa se separe iar el sa plece sa lucreze din nou in strainatate. Din ce imi dau seama, problema lui este ca se simte inutil. Eu as spune ca el sa accepte o perioada, pe termen nedefinit, ca job-ul lui sa fie acasa. Daca tot are acest timp liber la dispozitie, sa faca tot ce trebuie ca acasa sa fie bine, sa se dedice copiilor, familiei, cand vine sotia de la job sa gaseasca mancare calda, curatenie, rufele spalate si puse la loc in sifonier, catelul plimbat, nisipul de la pisica schimbat, copiii ajutati deja la teme. Cu siguranta toate aceste lucruri vor fi apreciate. Daca inca ii mai ramane timp liber dupa ce face toate aceste lucruri absolut necesare pentru bunul mers al familiei si pe care ea, angajata fiind, nu are timp sa le gestioneze, poate sa se dedice unui hobby pe care il are, unei pasiuni, daca are. Daca vrea sa faca ceva cu mainile lui, sa produca ceva din hobby-ul sau pasiunea lui si sa isi deschida un pfa, o mica afacere, daca vrea neaparat sa castige si bani, chiar daca ar fi o suma simbolica. De ce utilitatea lui trebuie sa se reduca la a aduce bani in casa si a fi apreciat si valorizat la un loc de munca? Trebuie umblat la mentalitatea lui, unde numai daca pleci dimineata la job si te intorci seara si aduci salariu in casa esti un om util.
Editat Dum 1 mar 2020 21:19
Fiero a scris:O nouă dilema.
Un el si o ea, cuplu sudat, cu copii, ea câștigă bine, el nu mai reușește să facă asta, după ce în timpul crizei si-a pierdut serviciul bine platit si a avut si parte de niste probleme de sanatate, gaseste numai joburi din care nu câștigă mare lucru (nici orașul în care locuiesc nu e ofertant deloc în privinta joburilor). Cu timpul el își pierde încrederea în sine, însă ea ii este alaturi, il ajuta sa si-o recastige si il face sa inteleaga ca nu are nicio vină pentru situația în care se află. La un moment dat lui i se ofera oportunitatea sa plece in strainatate, lucru care se si intampla, ei hotarand impreuna asta în urma discuțiilor pe care le au, deși stiu ca o sa le fie foarte greu să stea separați, întrucât de-a lungul anilor în care au fost impreuna nu au fost separați decat pentru perioade foarte scurte. Nu isi pun problema lipsei de încredere, de gelozie nici vorbă, singura problema e ca le e frica ca nu pot suporta separarea.
Inițial iau hotărârea ca el sa ramana acolo cel mult un an de zile, indiferent ce s-ar intampla, timp în care sa strângă ceva bani. Prin urmare, el pleacă, își găsește repede un post, nu unul in domeniul profesiei sale, un post mult sub pregătirea sa, dar se descurcă, salariul e modest raportat la salariile din străinătate, dar are șanse să avanseze în timp, lucru care se si intampla, munca ii e apreciată și se simte valorizat.
Separarea e greu de suportat pentru amândoi, deși comunica zilnic, iar anul parca trece cu viteza melcului, dar pana la urma se ispraveste si el se întoarce acasa si dupa o scurtă perioadă de relaxare, începe iar sa isi caute de lucru. Nu gaseste nimic serios si e dezamăgit, trist, ea intelege ca se simte inutil si el ii spune mereu ca il scoate din sarite faptul ca in tara lui nu e capabil sa aiba un serviciu bun (bun în sensul de a câștiga decent). Vazandu-l mereu supărat, ea ii propune să se întoarcă inapoi. El e foarte mirat, stie ca ea nu isi doreste asta , ca si-a călcat pe suflet ca sa ii faca propunerea respectivă. Intr-un final, după ce au multe discuții, el accepta si se întoarce pentru inca un an, în niciun caz mai mult.
Intrebarea este urmatoarea: încă o separare nu e agreata de niciunul dintre ei, dar ce sa faca ea daca nici dupa cel de-al doilea an el nu gaseste nimic serios în țară? Sa insiste sa ramana lângă ea, cu riscul de a-l face sa se simtă un om lipsit de valoare sau sa il lase din nou sa plece? Exclus ca ea sa il urmeze în străinătate.
Observ că în ciuda greutăților, relația dintre ei e ok. El se integrează greu, se simte trist și inutil, nu găsesște de lucru în țară și foarte bine că ea îi propune să se întoarcă înapoi și că el acceptă asta.
Doar că, ar mai trebui să ținem cont de un aspect. Anume că, de la an la an, pe măsură ce înaintăm în vârstă, munca în străinătate e din ce în ce mai grea. Mă refer la efortul deplasării, lipsei familiei și tot ce implică. Și nu la faptul că munca de aici ar fi mai ușoară. Munca e la fel, doar că aici e mai prost plătită comparativ cu alte țări din Europa. Bine, în alte arealuri se poate și mai rău, dar nu despre asta e vorba.
Editat Dum 1 mar 2020 22:02
Fiero a scris:Te asigur ca dilema e inspirată dintr-un caz real, de-aia as aprecia ca parerile voastre vis-a-vis de situatie sa fie cat mai bine gândite si sincere, nu ma deranjează eventualele glume, sa nu se înțeleagă asta. Si nu stiu cum sunt alții, dar nu cred ca e prea sănătos sa lăsăm lucrurile importante pe seama inertiei.
ok.
pai daca ar fi nefericit aici si eu nu as putea merge acolo, sa plece sa fie fericit. nue ca si cum as avea de ales, pana la urma. nu?
dorinta mea nu e sa il am langa mine cu orice pret. nu daca il iubesc cu adevarat. - de aceea spunc a asta deja e o inertie a existentei iubirii.
Editat Dum 1 mar 2020 21:37
Fiero a scris:O nouă dilema.
Un el si o ea
Daia mi-am ales eu filozofia. Ca sa pot sa stau acasa si daca ma intreaba cineva de ce nu muncesc, sa pot oricand sa zic ca defapt muncesc, gandesc profund la misterele existentei, lol. Iar referitor la partea financiara, depinde ce intelegi prin a castiga bine si a castiga rau. Din cate am vazut la oameni, niciodata nu le e de ajuns. Am colegi care castiga 3000euro/luna si se plang ca nu se ajung cu banii de la o luna la alta, in timp ce eu traiesc cu 300euro/luna. Asa ca atat framantarile ca nu se simte implinit pe plan profesional cat si ca nu se simte implinit pe plan financiar deriva dintr-o singura cauza: nu se cunoaste pe sine insusi, nu stie ce vrea in viata, iar in ultima instanta... nici nu isi iubeste sotia. Cand iubesti nu mai ai niciun fel de framantari.
Fiero a scris:O nouă dilema.
Un el si o ea, cuplu sudat, cu copii, ea câștigă bine, el nu mai reușește să facă asta, după ce în timpul crizei si-a pierdut serviciul bine platit si a avut si parte de niste probleme de sanatate, gaseste numai joburi din care nu câștigă mare lucru (nici orașul în care locuiesc nu e ofertant deloc în privinta joburilor). Cu timpul el își pierde încrederea în sine, însă ea ii este alaturi, il ajuta sa si-o recastige si il face sa inteleaga ca nu are nicio vină pentru situația în care se află. La un moment dat lui i se ofera oportunitatea sa plece in strainatate, lucru care se si intampla, ei hotarand impreuna asta în urma discuțiilor pe care le au, deși stiu ca o sa le fie foarte greu să stea separați, întrucât de-a lungul anilor în care au fost impreuna nu au fost separați decat pentru perioade foarte scurte. Nu isi pun problema lipsei de încredere, de gelozie nici vorbă, singura problema e ca le e frica ca nu pot suporta separarea.
Inițial iau hotărârea ca el sa ramana acolo cel mult un an de zile, indiferent ce s-ar intampla, timp în care sa strângă ceva bani. Prin urmare, el pleacă, își găsește repede un post, nu unul in domeniul profesiei sale, un post mult sub pregătirea sa, dar se descurcă, salariul e modest raportat la salariile din străinătate, dar are șanse să avanseze în timp, lucru care se si intampla, munca ii e apreciată și se simte valorizat.
Separarea e greu de suportat pentru amândoi, deși comunica zilnic, iar anul parca trece cu viteza melcului, dar pana la urma se ispraveste si el se întoarce acasa si dupa o scurtă perioadă de relaxare, începe iar sa isi caute de lucru. Nu gaseste nimic serios si e dezamăgit, trist, ea intelege ca se simte inutil si el ii spune mereu ca il scoate din sarite faptul ca in tara lui nu e capabil sa aiba un serviciu bun (bun în sensul de a câștiga decent). Vazandu-l mereu supărat, ea ii propune să se întoarcă inapoi. El e foarte mirat, stie ca ea nu isi doreste asta , ca si-a călcat pe suflet ca sa ii faca propunerea respectivă. Intr-un final, după ce au multe discuții, el accepta si se întoarce pentru inca un an, în niciun caz mai mult.
Intrebarea este urmatoarea: încă o separare nu e agreata de niciunul dintre ei, dar ce sa faca ea daca nici dupa cel de-al doilea an el nu gaseste nimic serios în țară? Sa insiste sa ramana lângă ea, cu riscul de a-l face sa se simtă un om lipsit de valoare sau sa il lase din nou sa plece? Exclus ca ea sa il urmeze în străinătate.
Daca erau un cuplu sudat, el nu si-ar fi pierdut increderea in sine din cauza joburilor proaste.
E clar ca el are nevoie mai mult de validare decat de ea, iar ea daca castiga bine inseamna ca are un job bun, daca are un job bun sigur are relatii/conexiuni deci putea sa il ajute si pe el sa isi gaseasca un job bun . Deci eu zic sa nu se mai minta ca prostii si sa faca statie din an in an si el sa se duca sa lucreze in strainatate mai multi ani pana ii vine mintea la cap, si intre timp sa isi caute un job bun in Ro ca de facut firma nu ii vad in stare.