Complexele...de orice fel

Andradada a scris:

poi...da!!!usor de zis..greu de facut!!abia am timp pt mine toata ziua...da'poi de sala!!!Dar..o sa scap eu cumva de ele!!!!!!!!!!

dak vrei potzi :D

complexele se pot depasi in momentul in care incepi sa te placi si sa te acceptzi as cum esti

A avea un 'complex' inseamna a-ti descoperi o limita (reala sau aparenta) pe care nu o accepti dar nici nu ai taria sa o infrunti. Rar se gaseste un om care sa nu fi avut niciodata un complex. Majoritatea nu recunosc acest lucru. In cele mai multe cazuri a cere un sfat de la o persoana avizata (chiar si un psiholog) ajuta la depasirea acestei limite.

Cred ca toti oamenii au anumite complexe, iar cei care neaga acest lucru au cel mai mare complex.

Multi oameni cred ca cel mai bine este sa scapi de un anumit complex si sfarsesc prin a nega faptul ca ar avea unul. Chit ca este vorba de un complex de inferioritate sau de cele de genul, -am parul prea cret, am nasul prea mare, fundul prea bombat- trebuie sa accepti aceste lucruri si daca este cazul sa profiti de ceea ce ai. De exemplu, daca ai parul cret sa faci coafuri care sa valorifice aceasta, daca te simti inferior puneti in minte un scop pe care sa il realizezi si asa mai departe samd. La urma urmei nimeni nu este perfect, iar multumirea de sine se dobandste atunci cand te accepti pe tine asa cum esti.

De acord cu multi dintre voi insa vreau sa va intreb ceva. Daca multumirea de sine si invingerea complexelor inseamna a te accepta asa cum esti, atunci cum ramane cu autodepasirea, cu lupta cu tine insuti pentru a scapa de un anumit complex?

spider a scris:

De acord cu multi dintre voi insa vreau sa va intreb ceva. Daca multumirea de sine si invingerea complexelor inseamna a te accepta asa cum esti, atunci cum ramane cu autodepasirea, cu lupta cu tine insuti pentru a scapa de un anumit complex? :)

nu exista autodepasire..exista doar o stacheta asezata prea jos la inceput.Cand ai impresia ca te "autopasesti" de fapt nu ai ajuns decat la randamentul tau maxim..sau mai aproape de el.Iar complexele sunt "defecte" ce apar din motive emotionale in subconstient.daca reusesti sa crezi ceva punti pana acolo..si sa le constientizezi dispar,se poate spune ca le-ai "invins"...Dar daca complexele sunt de ordin fizic..ei pe astea trebuie sa le depasesti in sensul ca trebuie sa ti le asumi,sa le privesti ca o parte din tine,fara de care nu ai mai fi TU ci altcineva.Si sa incetezi sa le mai consideri o problema existentiala..cum fac cainii aia care'si musca coada :D

parerea mea!

frumos spus. Si probabil ca ai dreptate si nu exista autodepasire. Insa vorba asa vine.."te autodepasesti". iar defectele fizice asociate complexelor cred ca in era in care traim sunt povesti de domeniul trecutului. :D

Complexele sunt un fel de prejudecati si nu o sa scapam de toate niciodata, dar suntem datori fata de noi insine sa incercam . Sa constientizezi ca nu exista perfectiune si sa realizezi ca si ceilalti au defecte si calitati ca si tine, unele le compenseaza pe celelalte, poate. Complexele astea se nasc raportandu-ne la ceilalti sau la un anumit standard, la o idee de normalitate, perfectiune sau ne pot fi induse involuntar si pe nesimtite cumva, daca cineva iti tot repeta esti prost, esti gras, etc, la un moment dat ajungi sa cam crezi. Conteaza si mediul in care ai crescut si te-ai format, taria ta de caracter, daca esti influentabil usor sau nu, autocunoasterea,etc.

Rhea a scris:

Complexele sunt un fel de prejudecati si nu o sa scapam de toate niciodata, dar suntem datori fata de noi insine sa incercam . Sa constientizezi ca nu exista perfectiune si sa realizezi ca si ceilalti au defecte si calitati ca si tine, unele le compenseaza pe celelalte, poate. Complexele astea se nasc raportandu-ne la ceilalti sau la un anumit standard, la o idee de normalitate, perfectiune sau ne pot fi induse involuntar si pe nesimtite cumva, daca cineva iti tot repeta esti prost, esti gras, etc, la un moment dat ajungi sa cam crezi. Conteaza si mediul in care ai crescut si te-ai format, taria ta de caracter, daca esti influentabil usor sau nu, autocunoasterea,etc.

De acord cu tine. Dar important nu este sa le "depasesti" ci sa accepti ca aceste "defecte" pe care tu le vezi la tine sunt o parte a ta, fara de care nu ai mai fi tu. Si eu am defecte, recunosc, nu unu, poate am milioane de defecte, dar traiesc cu aceste defecte. Daca mi se zice ca sunt proasta, reactionez ofer argumente in favoarea mea, daca mi se zice ca sunt grasa, incep sa rad, daca mi se zice ca sunt urata le spun ca asta e, urata asa cum ma considera ei ma plac restul oamenilor. Ma uit in oglinda si imi place ce vad: nu neaparat o persoana superba fizic, ci o fata draguta, care are incredere in ea insasi si gandeste pozitiv. Eu asta vad la mine cand ma uit in oglinda. Tare as vrea sa stiu ce vad ceilalti cand se uita in oglinda.... ))

spider a scris:

De cate ori v-ati izbit de complexe de genul: sunt cam grasuta, cam micuta de statura, nu am sanii asa mari ca EA, si nici "picioarele din gat" ...etc. sau ....CELULITA!!! eww acest monstru.....

sau, ma rog, in cazul barbatilor, ........oricare ar fi complexele voastre ca nu am de unde sa le cunosc. :dee

pe.sa. Ce e mai important!...Ati reusit sa le depasiti? CUM?

Viata mea e un sir de complexe.Sunt ectomorf,deci sunt slab,inalt.Pe deasupra sunt timid,nu socializez mai cu nimeni decat cu colegii de clasa si prietenii mai apropiati(si cu rudele,bineinteles).Nu sunt prea optimist legat de sansele mele de a ma schimba,ba mai mult,incerc sa ma resemnez,desi oricat mi-as dori sa ma obisnuiesc cu persoana mea,oridecateori se face o gluma in clasa,de multe ori fara rautate,despre slabi,ma simt si incep sa ma inchid mai tare in mine.