Stu' a scris:
La cat de eroina ai fost, înțeleg perfect că ai avut nevoie de un premium. Un pic de sexuț cu soțul fetei tale imobilizate in scaunul cu rotile.
Un fleac.
Poți să îți cauți cate scuze vrei, asta nu inseamănă că ești mai puțin vinovată și că ceea ce ai făcut e mai puțin monstruos.
Să îți fie rușine! Altfel riști să faci și mai mari monstruozități pe viitor.
Nu ma refeream ca nu este monstruos ceea ce am facut. Ok, este. Nu imi cautam mie scuze.
Vorbeam de ideea in sine.
Daca o mama face o greseala ca aceea pe care am facut-o eu, tindem sa o acuzam la extrem, sa o blamam in fel si chip, sa-i stergem statutul de mama, nimic din ce a facut pana atunci nu mai conteaza etc.
Dar daca auzim ca o mama isi desparte fiica de ginere/fiul de nora, cu buna stiinta, desi cei doi se iubesc, din gelozie, din egoism, ca asa i s-a pus ei pata etc., nu ne mai oripileaza la fel de mult. Oare de ce?
Daca ii distrugi viitorul copilului tau (dar in alte moduri, nu culcandu-te cu ginerele) nu esti la fel de vinovata ca mine?
De ce oare o mama care ar face ce am scris mai sus, este infinit "mai mama" decat mine?
De ce daca s-a intamplat sa faci o greseala ca asta, sa cedezi fizic intr-un moment de vulnerabilitate unui barbat total nepotrivit, este o greseala mai mare decat sa distrugi viitorul copilului tau cu buna stiinta (doar ca prin alte metode)?
Pana la urma, practic, nu pot sa spun ca i-am distrus viitorul fiicei mele. Ei oricum nu se mai intelegeau, vorbeau despre divort, finalitatea era aceeasi. Nu cred ca m-am bagat intre ei.
Viitorul fiicei mele ar putea fi distrus doar daca vorbeste el si exact asta vreau sa impiedic.
Repet, nu am scris ce am scris ca sa imi gasesc mie scuze, sa ma consider mai putin vinovata, sa ma compar pe mine personal cu alte mame care comit greseli etc., ci doar am vrut sa dezbat ideea in sine, sunt curioasa de ce gandim/tindem sa gandim asa