Probleme cu ginerele meu!

Vriies a scris:

Îi spui: Bă, nesimțitule. Ți-am dat păsărică pentru că asta-ți doreai, da? Dacă o iubeai așa de mult pe fi-mea, nu te dădeai la mine, da? Așa că ai 5 min dă dispari dreak din viața noastră și să-ți cauți experiența în alte zări, că dacă nu îți tai cocoșu! 

Asta nu prea...

Adal, cu limitele acceptarii vine cam asa: daca intre ei doi, sot si sotie, exista aceasta deschidere incat sa isi tolereze/accepte unul altuia infidelitati si asta sa nu le afecteze relatia pentru ca legaturile dintre ei sunt mult mai puternice si pe mult mai multe planuri, e ok, n-au decat. Dar aici au implicat persoane care nu fac parte din pactul asta care ar trebui sa fie (!) intre ei doi si afecteaza si alte relatii.

Stu' a scris:

Ii explicați soțului fiicei dvs că dacă dezvăluie aventura - nu sotiei îi distruge viața, ci riscă să îi distrugă viața și fiicei lui. Asta se lasă cu mers la psiholog și sentiment de vinovăție groaznic pentru cele două, in timp. Se vor întreba cu ce au greșit, de au fost atât de puțin iubite. Nu va jucați cu focul. Dar , oricum, cei doi trebuie să înceteze aceasta căsnicie. Ați periclitat-o pe viață. 

Exact la asta m-am gandit si eu si i-am spus-o si lui. Daca afla fiica mea, probabil nu o sa-l mai lase sa-si vada copilul. Iar asta ar afecta si copilul si l-ar afecta si pe el automat.

Chiar am ajuns sa-l amenint cu asta pt ca altfel nu se mai poate. Ma gandesc ca pana la urma o sa inteleaga, doar nu o fi nebun sa renunte la copilul lui, ca s-a gasit el sa se indragosteasca de soacra-sa sau ce o mai crede el, pt mine este clar ca a fost doar ceva fizic. Cam asta cred ca ar fi singura mea carte de jucat in momentul asta.

Si da, si pentru mine este clar ca trebuie sa divorteze, ei nu prea se mai intelegeau f bine oricum, de ceva timp, iar el a vrut asta de mai mult timp.

Iar acum ce o sa spun, poate suna a ipocrizie, pt ca el ce a facut a facut cu mine (nu stiu daca a mai inselat-o si cu altcineva sau nu) si cu acordul meu, dar nu imi doresc ca fiica mea sa ramana cu un barbat care, pana la urma, s-a culcat cu soacra lui.

LianaMusetescu a scris:

Exact la asta m-am gandit si eu si i-am spus-o si lui. Daca afla fiica mea, probabil nu o sa-l mai lase sa-si vada copilul. Iar asta ar afecta si copilul si l-ar afecta si pe el automat.

Chiar am ajuns sa-l amenint cu asta pt ca altfel nu se mai poate. Ma gandesc ca pana la urma o sa inteleaga, doar nu o fi nebun sa renunte la copilul lui, ca s-a gasit el sa se indragosteasca de soacra-sa sau ce o mai crede el, pt mine este clar ca a fost doar ceva fizic. Cam asta cred ca ar fi singura mea carte de jucat in momentul asta.

Si da, si pentru mine este clar ca trebuie sa divorteze, ei nu prea se mai intelegeau f bine oricum, de ceva timp, iar el a vrut asta de mai mult timp.

Iar acum ce o sa spun, poate suna a ipocrizie, pt ca el ce a facut a facut cu mine (nu stiu daca a mai inselat-o si cu altcineva sau nu) si cu acordul meu, dar nu imi doresc ca fiica mea sa ramana cu un barbat care, pana la urma, s-a culcat cu soacra lui.

Tu concentreaza-te asupra ta si vezi-ti greselile tale si de-abia apoi sa te gandesti la greselile altora...

Well, daca inainte mai era o sansa ca fiica-ta sa isi repare casnicia si relatia cu sotul, chiar daca ar fi inselat-o cu altele, acum te-ai asigurat ca nu se mai poate asta, dupa ce te-ai combinat cu ginerele.

Stu' a scris:

Nici nu vreau să îmi închipui cum poate o mama sa își batjocorească fiica in asemenea hal.

V-ați bătut joc de ce e mai sfânt pe lume. Sper ca fiica dvs sa nu afle niciodată ce monstru a nascut-o.

Treaba cu monstrul e cam relativa...Depinde cum privesti...

Sunt mame/soacre care despart cuplul cu buna stiinta, care baga fitile si etc. Sunt parinti care isi obliga copiii sa isi aleaga o anumita profesie (ca este banoasa, ca asa li se pare lor bine, ca asa se mosteneste din familie), iar copiii respectivi poate nu isi doresc asta, poate nu se pricep la asta si devin niste ratati. Acesti parinti nu mai sunt monstri? 

Eu cred ca sunt...chiar daca nu s-au culcat cu ginerele/nora.

Cu exceptia a ceea ce s-a intamplat acum, eu niciodata nu m-am amestecat in viata copiilor mei, nu le-am impus nimic, i-am sfatuit cand a fost nevoie, mi-am spus parerea, dar discret.

Daca nu ma mutam cu ei, nu s-ar fi intamplat asta. Iar o mama care nu face tot ce poate ca sa-si ajute fata intr-o asemenea situatie, nu mai este un monstru? O mama care ar fi ramas in zona ei de confort, care ar fi ajutat, dar mai de la distanta, care nu s-ar fi trambalat sa se mute, care nu s-ar fi sacrificat pe ea insasi, nu mai era un monstru? Pt ca in situatia asta cam asta am facut, m-am cam sacrificat pe mine. Nu prea e usor sa ai grija de o persoana aflata in scaun cu rotile, sa ai grija de ea atat fizic, cat si psihic, plus de un copil de 3 ani, sa incerci atat cat poti sa-i inlocuiesti mama in multe activitati, si sa mai ai si altele pe cap (sa incerci sa ai grija de un sot de la distanta si sa te stresezi in fiecare zi daca o fi bine sau nu, sa-i sponsorizezi cu bani pe fiul tau si pe iubita lui, ca de, are mama destul, ne da ea, noi nu mai trebuie sa muncim - ma rog asta e alegerea mea, dar am zis asa, ca exemplu).

Daca ramaneam linistita la mine acasa, nici nu ma culcam cu ginerele, dar nici nu-mi ajutam fiica si nepoata si poate nu mai eram un monstru. Sa fim seriosi...

adal* a scris:

Eu inteleg mai greu cum cineva care-si distruge propria familie, nu este preocupata decat de ultima aventura si cum sa-si acopere urmele.

Asta o fi fost vreo piatra? Nu-mi dau seama.

Liana, nu-ti mai face atatea probleme, din momentul asta poti merge cat de departe vrei, oricum nu mai conteaza.

In ce fel mi-am distrus propria familie, in afara acestei aventuri? Ca nu prea inteleg?

Ca mi-am inselat sotul si ca ne-am despartit, ok, am distrus casnicia mea, dar nu familia in ansamblul ei. Nu am copii mici sau minori care sa sufere atat de mult pe tema asta sau sa considere ca le-am distrus familia.

Si de ce as fi preocupata de aventuri trecute? Au fost, au trecut, s-a aflat, ce s-a intamplat s-a intamplat. Este normal sa fiu preocupata de "ultima aventura" si sa-i "sterg urmele" pt ca s-a petrecut cu ginerele meu si daca se afla nu o vor percepe ca pe o alta aventura de-a mea. Iar cum am mai spus, aceasta "ultima aventura" a mea le poate distruge viata fiicei si nepoatei mele. De asta conteaza.

LianaMusetescu a scris:

Treaba cu monstrul e cam relativa...Depinde cum privesti...

Sunt mame/soacre care despart cuplul cu buna stiinta, care baga fitile si etc. Sunt parinti care isi obliga copiii sa isi aleaga o anumita profesie (ca este banoasa, ca asa li se pare lor bine, ca asa se mosteneste din familie), iar copiii respectivi poate nu isi doresc asta, poate nu se pricep la asta si devin niste ratati. Acesti parinti nu mai sunt monstri? 

Eu cred ca sunt...chiar daca nu s-au culcat cu ginerele/nora.

Cu exceptia a ceea ce s-a intamplat acum, eu niciodata nu m-am amestecat in viata copiilor mei, nu le-am impus nimic, i-am sfatuit cand a fost nevoie, mi-am spus parerea, dar discret.

Daca nu ma mutam cu ei, nu s-ar fi intamplat asta. Iar o mama care nu face tot ce poate ca sa-si ajute fata intr-o asemenea situatie, nu mai este un monstru? O mama care ar fi ramas in zona ei de confort, care ar fi ajutat, dar mai de la distanta, care nu s-ar fi trambalat sa se mute, care nu s-ar fi sacrificat pe ea insasi, nu mai era un monstru? Pt ca in situatia asta cam asta am facut, m-am cam sacrificat pe mine. Nu prea e usor sa ai grija de o persoana aflata in scaun cu rotile, sa ai grija de ea atat fizic, cat si psihic, plus de un copil de 3 ani, sa incerci atat cat poti sa-i inlocuiesti mama in multe activitati, si sa mai ai si altele pe cap (sa incerci sa ai grija de un sot de la distanta si sa te stresezi in fiecare zi daca o fi bine sau nu, sa-i sponsorizezi cu bani pe fiul tau si pe iubita lui, ca de, are mama destul, ne da ea, noi nu mai trebuie sa muncim - ma rog asta e alegerea mea, dar am zis asa, ca exemplu).

Daca ramaneam linistita la mine acasa, nici nu ma culcam cu ginerele, dar nici nu-mi ajutam fiica si nepoata si poate nu mai eram un monstru. Sa fim seriosi...

Din pacate, ceea ce-ai crezut tu ca-i "corect" s-a dovedit a fi ceva nebenefic, atat copiilor, cat si tie si sotului tau. Dovada este ca ai generat probleme si ai deschis acest topic...

LianaMusetescu a scris:

In ce fel mi-am distrus propria familie, in afara acestei aventuri? Ca nu prea inteleg?

Ca mi-am inselat sotul si ca ne-am despartit, ok, am distrus casnicia mea, dar nu familia in ansamblul ei. Nu am copii mici sau minori care sa sufere atat de mult pe tema asta sau sa considere ca le-am distrus familia.

Si de ce as fi preocupata de aventuri trecute? Au fost, au trecut, s-a aflat, ce s-a intamplat s-a intamplat. Este normal sa fiu preocupata de "ultima aventura" si sa-i "sterg urmele" pt ca s-a petrecut cu ginerele meu si daca se afla nu o vor percepe ca pe o alta aventura de-a mea. Iar cum am mai spus, aceasta "ultima aventura" a mea le poate distruge viata fiicei si nepoatei mele. De asta conteaza.

Tu ai deschis acest topic pentru a-ti gasi tu tie insati scuze, justificari, nevinovatii si eventual "aprobarea"  ca ai facut bine ceea ce ai facut si vrei sa faci, mentinandu-te pe aceeasi "linie", gasind tu solutiile pentru ceilalti?!

Gaslight a scris:

Da, probabil il iubesti, dar intr-un mod superficial, iar pe copiii tai ii iubesti si ii respecti tot intr-un mod superficial.

Fiecare iubeste cum poate si cum il lasa inima, asa ca nu-ti face probleme in legatura cu acest aspect. Totusi, daca sotul si/sau copiii tai afla de escapadele tale spune-le ca ii iubesti enorm,  dar ca efectiv nu te poti abtine sa calci stramb deoarece ai nevoie de atat de multa atentie si atat de multa dragoste incat nu-ti ajunge ceea ce iti ofera ei. Sunt sanse sa inteleaga si sa accepte ca asa esti tu.

Tocmai ca este invers. "Escapadele" mele au fost ceva superficial, iar dragostea pt ei este profunda, in suflet si nu are legatura cu escapadele. Si escapadele s-au mai intamplat, pe alocuri, si din vina sotului.