Ce inseamna sa fii ateu?

Si oricum, nu-i vorba de a te intoarce de undeva, cel putin nu in sensul naiv in care te astepti. Nu uita ca la baza tot ce e e Dumnezeu care se cunoaste pe sine insusi. Asa ca nu e neaparata nevoie ca incarnarile lui Dumnezeu sa sa reincarneze. Dumnezeu traieste o viata, cunoaste ce e de cunoscut, apoi nu mai urmeaza calea respectiva. Dar asta nu inseamna ca el a disparut, ci a inceput o alta cale total independenta de cele anterioare prin care invata alte lucruri despre el insusi. Deci de intors Dumnezeu se intoarce mereu. Dovada ? Vietile pe care le vezi peste tot in jurul tau: sunt Dumnezeu care se cunoaste pe sine. Iar daca nu ti-e clar ce inseamna cunoasterea asta de sine, inseamna absolut orice. Cand esti tanar adolescent si visezi la fete romantice si apoi vezi cum fetele sunt defapt materialiste, aceasta cunoastere pe care o capeti e o cunoastere pe care Dumnezeu insusi o capata. Dumnezeu insusi credea ca fetele sunt romantice, si prin tine a aflat si el astfel ca sunt defapt materialiste. El nu stia asta inainte sa experimenteze asta prin tine. Toate lucrurile pe care le aflii tu pentru prima data, ca punct mic pierdut in infinitatea universului cum zici tu, sunt lucruri pe care Dumnezeu insusi le afla pentru prima data, pentru ca tu esti o forma de manifestare a lui.

Informatia si simbolistica trebuie sa fie analizate "la rece", cum se spune, fara rautate, neincredere, orgoliu, vanitate, superstitie, fanatism, prejudecata, dujmanie, gelozie, invidie, idei preconcepute, lacomie s.a.m.d. Cand Eul intervine decodificand, traducand, interpretand simboluri, atunci denatureaza si distorsioneaza.

"Interpretarea trebuie sa fie teribil de analitica, extrem de stiintifica si in esenta mistica. Trebuie sa invatam sa vedem si sa interpretam in absenta Eului, a Eului Insusi."- S.A.Weor

Asa ca o analogie. Gandeste-te ca e un balon, si Dumnezeu baga degetele in balon. Din perspectiva unui deget, celelalte degete par fiinte independente. Si interactioneaza cu ele ca si cum el e deget erou ateu viteaz, si celelalte degete alte fiinte cu care se distreaza, se bate, etc. Dar in adevar, toate sunt degetele aceleasi persoane: Dumnezeu.

NicolaeT a scris:

In reincarnari, relatarile sunt facute inca de cand oamenii respectivi sunt copii, iar copiii n-au ce cunostinte istorice sa aiba. Plus de asta, alt element in unele reincarnari sunt urmele fizice, gen impuscaturi, injunghieri, care se coreleaza cu persoana care afirma ca au fost in viata anterioara. Sunt mii de cazuri documentate stiintific.

Aham. Si copiii aia nu au niste parinti care le scriu povestile pentru ei dupa ce se documenteaza ce s-ar potrivi cu ce a visat copilul, sau care sa ii influenteze in ceea ce spun.

Right.

O sa deschid diseara topicul. Practic ar continua discutia asta. Interesant ca am ajuns sa cred in cam acelasi mers al lucrurilor, cu diferenta ca eu disociez eul superior al nostru (higher self, sinele divin, de constiinta suprema, creator, desi, gandindu-ma acum, daca toti decurgem din Dumnezeu, creatorul, si ne-a acordat o autonomie, o departajare fata de El, la origine suntem tot El, nu?). Daca Dumnezeu e in toti si toate, atunci si noi suntem Dumnezeu, doar ca aici suntem avataruri carnale, avem si componenta asta, privilegiata sau nu de amnezia de la nastere si de un liber arbitru incidental, temporar. Nu, nu, cred totusi ca ramanem departajati si dupa disparitia egoului, si ca avem liber arbitru si capacitatea de a ne intoarce sau nu, eventual stabilind conditiile cu Dumnezeu.

Ideea e ca primitiva ontologica este "Eu sunt". Deci orice ar exista vreodata nu poate fi altfel decat dupa chipul si asemanarea acestei primitive. Nu poate exista nicio lume fizica, pentru ca o astfel de lume fizica nu ar avea aceeasi natura cu "Eu sunt". Deasemenea nu pot exista constiinte independente pentru ca atunci nu ar mai fi ancorate in "Eu sunt". Prin urmare, tot ce poate exista vreodata sunt forme de manifestare ale "Eu sunt"-ului. Prin urmare, eu NicolaeT nu sunt o constiinta smechera plutind printre nori, ci sunt si eu ca orice altceva care poate exista, o forma de manifestare a "Eu sunt"-ului primordial: "Eu sunt NicolaeT". Tot ce poate exista e de forma "Eu sunt X".

Prin urmare:

1) Tot ce poate exista sunt constiinte.

2) Toate constiintele sunt unite la baza prin faptul ca toate sunt forme de manifestare ale "Eu sunt"-ului.

Lumea fizica de o vedem in jurul nostru e defapt imagini in noi. Cum o lume fizica nu are cum sa existe in mod ontologic obiectiv, ea totusi poate fi simulata ca si imagini in constiinta. Cum o piatra nu poate exista, o poti totusi simula avand o constiinta care vede o piatra, deci care se afla in starea ontologica "Eu sunt imaginea unei pietre". Creand astfel de imagini la interior obtii efectul unei lumi fizice care pare sa existe in afara ta. Dar acea lume fizica nu e altceva, si nu poate fi altceva, decat imagini in tine, imagini in tine care sunt forme de manifestare ale "Eu sunt"-ului.

Ateii, cat si foarte multi credinciosi, necredinciosi, religiosi, nereligiosi, pagani, samani etc., din cate-am citit, nu accepta religia "new age", cea care promoveaza intens ideea: "Eu sunt Dumnezeu".

King1 a scris:

O sa deschid diseara topicul. Practic ar continua discutia asta. Interesant ca am ajuns sa cred in cam acelasi mers al lucrurilor, cu diferenta ca eu disociez eul superior al nostru (higher self, sinele divin, de constiinta suprema, creator, desi, gandindu-ma acum, daca toti decurgem din Dumnezeu, creatorul, si ne-a acordat o autonomie, o departajare fata de El, la origine suntem tot El, nu?). Daca Dumnezeu e in toti si toate, atunci si noi suntem Dumnezeu, doar ca aici suntem avataruri carnale, avem si componenta asta, privilegiata sau nu de amnezia de la nastere si de un liber arbitru incidental, temporar. Nu, nu, cred totusi ca ramanem departajati si dupa disparitia egoului, si ca avem liber arbitru si capacitatea de a ne intoarce sau nu, eventual stabilind conditiile cu Dumnezeu.

Astept sa citesc noul tau topic. Deja, ceea ce-ai scris, mi-a starnit interesul, sa zic asa.

..

Am un mic exercitiu de logica pentru sustinatorii reincarnarii cu toate ca ma indoiesc ca cineva imi va putea da un raspuns satisfacator:

De ce Vasile care a murit in '78 s-ar reincarna 2 ani mai tarziu in corpul lui Florica ca sa aiba fix experienta si corpul lui Florica? Sau de ce un personaj oarecare 1000 de ani de acum incolo ar depinde de existenta mea pentru ca eu sa ma reincarnez in corpul respectivului care traieste in viitor bine mersi? Ia sa va vad...