Am o prietena, cea mai buna prietena, ne stim de vreo 3 ani jumate si de 2 ani ma iubeste. Am intrebat-o aseara ce motive are sa ma iubeasca. Si mi-a zis:
"Motive pentru a te iubi, ar fi timpurile in care ne-am intalnit si experientele pe care le-am avut cu tine.
Eram un desert si m-ai transformat intr-o frumoasa gradina.
Circumstantele in care te-am intalnit, nu m-ar fi condus la cea care sunt in prezent, daca nu te-as fi intalnit pe tine.
Simplu spus, m-ai facut sa fac lucruri care nu credeam ca sunt posibil si nu credeam ca sunt importante.
Prin tine universul mi-a spus sa nu fiu trista si deprimata la momentul in care chiar eram deprimata. Si dintre toate cuvintele, "Cosmin" suna mai mult ca numele meu decat propriul meu nume. Caci daca as auzi sau as citi sau cineva ar pronunta numele tau, as fi "Oh, asta sunt eu".
Mi-ai tinut mana intr-un moment in care si cei apropiati mie ma respingeau.
Tu esti practic motivul pentru care acum ma simt bine cu mine si cu oamenii din jurul meu.
E ca si cum m-ai scos dintr-o fantana adanca de intuneric si ai devenit o parte din mine cand am inceput sa vad lumea prin ochii tai.
M-ai reinviat. Acum poate vei spune ca orice tip as intalni poate face asta. Nu, pentru ca vreau sa apreciez trecutul, nu sa sper pentru un viitor, pentru ca trecutul ma tine in loc.
Deci, nu sunt abilitatile unei persoane sau statutul sau ce te face sa-l iubesti. E cum ti-a afectat viata astfel incat sa ai un prezent mai bun.
Si acel sens de "a te vedea in el" care se dezvolta de-a lungul timpului."
Problema e ca eu o vad doar ca pe cea mai buna prietena. As vrea sa o iubesc, pentru ca pare ca as putea fi cu ea toata viata, dar pur si simplu nu pot sa simt mai mult pentru ea. :( Se poate face ceva ?
