silver a scris:de ce sau intamplat toate astea ?de ce am viata sta ?....
Afectiunea, dragostea, protectia, intelegerea parintilor ajuta la formarea caracterului, conceptiilor si la dezvoltarea increderii in sine. Copiii sunt foarte vulnerabili, traumele din copilarie ii pot marca toata viata din punct de vedere psihic. Iar tu ai fost lipsita de toate aceste "daruri". Poate ca nu ti-a lipsit nimic fizic, dar psihic si emotional ai tanjit in toti acesti ani dupa iubire si sprijin. Te desconsideri pentru ca bataia corectionala care-ti era administrata zilnic de fratele tau, in copilarie, te facea sa crezi ca meritai sa iei bataie, pentru ca greseai cu ceva, deci erai buna de nimic.
Este normal sa traiesti aceasta spaima, sa nu ai incredere in tine si-n ceilalti, sa te izolezi. Iti este frica sa te apropii de oameni. Insa in adancul sufletului cauti acele lucruri pe care parintii tai nu ti le-au oferit: afectiune, sprijin si mai ales protectie.
Sfatul meu este sa sa intelegi ca oamenii merita macar o sansa sa dovedeasca cum sunt. Lasa-i sa se apropie de tine. Nu-ti cer sa ai incredere in ei, ci doar sa le acorzi o sansa.
numa bine 