Poezioara asta am scris-o în Pașcani, în 4 minute. De la 11.49 pana la 11.53, înainte sa vina trenul. În Notes, eu sunt notebookista.
Si ce tren crezi ca am așteptat, Puikut? Ala care a motait peste noapte în Galați. Era Galați-Cluj.
Si ma gândeam, ma gândeam, dar nu am mai avut timp sa fac o sublimare a gândului...
Ma gandeam cu mult dor la tine și la Stu.
Trebuie sa îmi găsesc legitimația CFR, ca de acum impiegat nu mai devin...
Când eu am visat ca impiegat feroviar am fost,
Știam mersul trenurilor pe de rost
Nu mai aveam aceleași manii de drumetii
Căci eu călătoream după bunul plac
Călătoream și inventam filosofii
În care obișnuiam sa ma complac.
Dar acum, ca nu-s impiegat,
Deși visul pe deplin nu l-am renegat,
În visări tot ma complac,
Slavind tot ce-n lume-mi este drag.
De pe un peron observ cu calm intortocheat
Fizionomii, pe care orișicine cu ochii le poate privi
Dar cine sa le înțeleagă? Ca aici parca suntem orbi și lipsiți de viata
Eu tac, nu mistui în van o speranță.
Nu iau în desert neînțelesul.
Răgaz de câteva minute, și apoi un tren nervos în gara va sosi,
Va suiera, mâncând pământul ca tren e, alta vina n-are
Eu voi cădea într-un delir, delir de drum și de amintiri
De m-ati urma, va veți molipsi.
,