România
Roportal.ro

Tank chocolate

Început de Eurus, Vin 17 mai 2019 · 2.689 răspunsuri · 58.339 vizualizări

Melania1.346 mesaje#2051

Hai ca e bine. M-a prins ieri sotul cand eram pe punctul de a injecta. In urma cu o ora ii aratasem mainile si...a picat cerul pe el, insa m-a inteles. Am promis ca nu o mai fac, am promis ca o sa fie bine. Ei bine, dupa o ora deja stateam la marginea patului, cu garoul pus si ma gandeam: a baga sau a nu baga? Aceasta-i intrebarea. Si mno, ma trezii cu sotul in pragul usii. Normal ca m-am simtit rau, urat, o tradatoare, o zdipa stroapa. Si...am vorbit cu el mult, mult, muuuult despre acest viciu, dar el intelegea oricum. Ne-am uitat la filme pana tarziu, am luat trammies ca sa suplinesc lipsa lu' Lady Hero :))) si un anxiolitic si...am adormit frumos, in bratele lui calde, bune, protectoare. Azi m-am trezit bine cat de cat, am luat doar doza prescrisa, terapeutica de tramadol, insa acum o ora si ceva am mai "impins" o "venoasa", dar nici pe departe dozajul acela nebun. Ma bucur intr-un fel ca stie sotul acum totul despre: de cand m-am reapucat, de ce, de cate ori bagam pe zi, dozaje, senzatia dumnezeiasca ce o am cand imi invadeaza " licoarea" organismul, rushul si, de asemenea, caderea ce o simt cand nu filtrez lumea prin aceasta substanta idioata. 

The main idea este ca nu ma las niciodata in voia sortii sau acaparata complet de viciu, oricare ar fi el. Pen' ca am o oarece tarie de caracter si stau bine la capitolul "stapanire de sine".

Ei bine, poate ca doar tutunul imi e cel mai idiot viciu, de ce? Pen' ca e al dracului de greu sa il las, imi place enorm sa fumez si nici nu doresc sa il las. 

A fi agresat/agresata sexual de un membru al familiei ce ar fi trebuit sa te iubeasca neconditionat, este, da o trauma. A pastra tacerea din rusine ca ai patit asta si din dorinta de a iti demonstra ca esti puternic, a-ti inabusi plansul este o durere mare. Cam de pe vremea aceea am inceput sa exagerez cu drogurile si, da, imi doream sa ajung la heroina. Asta a fost prostia suprema, o vreme mi-a lipsit instinctul de autoconservare.

Eu nu voi detalia pe forum cele scrise mai sus, desi, cand eram under the influence am marturisit, da, pe forum, ce am patit.

Ma bucur enorm ca m-a prins Gabi. Ma bucur enorm ca are grija de mine si ma roaga sa renunt. Voi baga din ce in ce mai rar, poate ca in unele zile deloc. Si, da, i-am promis ca il las sa " ma inspecteze" zilnic pentru a vedea daca si cat am consumat. Si il iubesc enorm. Si nu vreau sa sufere. E un om foarte bun. Dumnezeu mi l-a dat cadou. Astfel de cadouri merita pretuite.

King15.748 mesaje#2056

Nu stiu daca vad gresit sau nu, singura chestie nelalocul ei e asta cu justificarea injectarii. E foarte grav prin ce ai trecut, da, e o trauma mare, dar, cumva, nu trebuie sa gasesti in asta o justificare, de genul: „e ingrozitor, atrocizant prin ce am trecut, traumatic, ca atare pot sa ma injectez; e dreptul meu, am trait o tragedie!”. Nicio trauma, nenoricire etc nu justifica drogurile. Trebuie sa fii constienta ca daca se mai intampla, se intampla strict din cauza dependentei si atat. Chiar si, sa-i spunem, motivatia initială a trecut, s-au dus niste ani, ai un om bun si protector alaturi, de dragul tau si al lui trebuie sa te repui pe picioare, sa tratezi si sa vindeci cauza - trauma, apoi efectul - dependenta. E ok sa iti propui sa o lasi mai moale, desi, ca sa iti spun sincer, nu cred ca va functiona. Ori le lasi definitiv, ori vei continua usurel, apoi te supara ceva si bum, supradoza. Cand vine vorba de dependenta, nu, nu esti in control. Ele te controleaza, restul e un miraj periodic ca poti sa le reduci cat mental/sufleteste esti bine. Mai umbla si virusul asta prin lume, nu isi permite nimeni sa isi subrezeasca organismul asa...

Nu e nicio critica in ce zic, nici vreun sfat arogant, ti-am scris asta, cum cred ca am mai zis in cateva dati, tocmai pentru ca imi doresc sa fii cat bine si ferita de toxicitate. Imi cer scuze daca am deranjat!

Succes, sanatate si sa ne auzim cu bine! :smile:

Fiero27.287 mesaje#2057
King1 a scris:

Fiero, asa ma bucur ca ai scris mesajul asta si ma bucur mai ales ca ai gasit cele mai bune cuvinte ca sa o spui! Tot voiam sa scriu si eu, dar mi se parea ca nu gasesc formularea cea mai buna... e greu sa sfatuiesti pe cineva, mai ales ca nimeni nu e perfect, fiecare are gama lui de trairi si reactioneaza diferit la ce i se intampla. Dar cam asta e de punctat. Si la fel si la Infinie... trebuie doar facut un plan pe scurt: ce vreau de la mine si de la viata? Asta, asta, asta. Pot sa fac? Nici nu conteaza daca raspunsul inclina spre nu. Incercam. Toti trebuie sa incercam. Si ca sa fac ca sa ating acele puncte? Iarasi - asta si asta. Incerci, pici, o iei de la capat. O sa reusesti! 

Merci! :)

gargbird a scris:

Mă bag și eu în seamă. 

Rezonez cu mesajul lui Fiero (am zis "lui Fiero", că doar nu puteam să zic cu mesajul Fiarei, sau Fierei! :)))))))) ).

Aș mai lucra puțin la final. "Si din victimă am devenit o supraviețuitoare indârjită".

A fi un supraviețuitor îndârjit nu e o finalitate, e doar o altă armă. Ideal ar fi să ajungem într-un punct confortabil al vieții. Să poți să privești în urmă ca și cum ai privi un film, să zâmbești, să te mai întristezi, să regreți, dar totul din postura unei persoane care și-a găsit liniștea, la fel cum un navigator solitar acostează la țărmul unei insule după ce a trecut printr-un uragan. Nu poți să uiți. Nu trebuie să uiți, trebuie doar să eviți să mai calci pe drumurile pline cu obstacole. Le cunoști deja, nu te așteaptă nimic în celălalt capăt, de ce le-ai alege din nou?!...

Da, e bine să fii un supraviețuitor îndârjit, dar doar ca mijloc, nu ca scop. 

Iar ca speech motivațional, @Melania , am doar 3 (cinci):

d) Mergi sau crapă. (speech-ul motivațional al Legiunii Străine), și

1. Stay hungry.

Atât.

In niciun caz nu e un scop, dimpotrivă, doar un mijloc, eu as vrea sa stau mai mereu linistită, precum statea Buddha sub pom :), partea îndârjită se activeaza doar la nevoie, sunt o persoană pașnică de fel, nu-mi plac certurile si luptele pentru impunere, nu imi place sa comand, dar nici sa mi se comande, iubesc armonia. Apropo, tu imi poti spune cum vrei, sa nu crezi ca ma supar mi-am ales nickul pentru ca in budism "fiero" înseamna plăcerea de a face față provocărilor. Ori eu sunt un om caruia ii place stabilitatea si controlul (desi stiu ca ambele-s iluzii, dar imi place sa traiesc cu iluzia ca stapanesc anumite iluzii :))), asa e cand ai un stol de pasarele) si faptul ca a trebuit si trebuie sa fac mereu fata unor provocari nu e chiar pe gustul meu, dar a fost musai sa invat sa fac asta, de-aia nickul a fost ales ca un indemn, un fel de mantra care ma ajuta sa merg inainte. 

Daca ai vazut Mr. Robot, aminteste-ti cum voia personajul principal sa fie lumea, e prin seria 2, ep. 4, de pe la min 40, parca. Eee, o astfel de lume mi-ar placea si mie. :)

Fiero27.287 mesaje#2058
Melania a scris:

Hai ca e bine. M-a prins ieri sotul cand eram pe punctul de a injecta. In urma cu o ora ii aratasem mainile si...a picat cerul pe el, insa m-a inteles. Am promis ca nu o mai fac, am promis ca o sa fie bine. Ei bine, dupa o ora deja stateam la marginea patului, cu garoul pus si ma gandeam: a baga sau a nu baga? Aceasta-i intrebarea. Si mno, ma trezii cu sotul in pragul usii. Normal ca m-am simtit rau, urat, o tradatoare, o zdipa stroapa. Si...am vorbit cu el mult, mult, muuuult despre acest viciu, dar el intelegea oricum. Ne-am uitat la filme pana tarziu, am luat trammies ca sa suplinesc lipsa lu' Lady Hero :))) si un anxiolitic si...am adormit frumos, in bratele lui calde, bune, protectoare. Azi m-am trezit bine cat de cat, am luat doar doza prescrisa, terapeutica de tramadol, insa acum o ora si ceva am mai "impins" o "venoasa", dar nici pe departe dozajul acela nebun. Ma bucur intr-un fel ca stie sotul acum totul despre: de cand m-am reapucat, de ce, de cate ori bagam pe zi, dozaje, senzatia dumnezeiasca ce o am cand imi invadeaza " licoarea" organismul, rushul si, de asemenea, caderea ce o simt cand nu filtrez lumea prin aceasta substanta idioata. 

The main idea este ca nu ma las niciodata in voia sortii sau acaparata complet de viciu, oricare ar fi el. Pen' ca am o oarece tarie de caracter si stau bine la capitolul "stapanire de sine".

Ei bine, poate ca doar tutunul imi e cel mai idiot viciu, de ce? Pen' ca e al dracului de greu sa il las, imi place enorm sa fumez si nici nu doresc sa il las. 

A fi agresat/agresata sexual de un membru al familiei ce ar fi trebuit sa te iubeasca neconditionat, este, da o trauma. A pastra tacerea din rusine ca ai patit asta si din dorinta de a iti demonstra ca esti puternic, a-ti inabusi plansul este o durere mare. Cam de pe vremea aceea am inceput sa exagerez cu drogurile si, da, imi doream sa ajung la heroina. Asta a fost prostia suprema, o vreme mi-a lipsit instinctul de autoconservare.

Eu nu voi detalia pe forum cele scrise mai sus, desi, cand eram under the influence am marturisit, da, pe forum, ce am patit.

Ma bucur enorm ca m-a prins Gabi. Ma bucur enorm ca are grija de mine si ma roaga sa renunt. Voi baga din ce in ce mai rar, poate ca in unele zile deloc. Si, da, i-am promis ca il las sa " ma inspecteze" zilnic pentru a vedea daca si cat am consumat. Si il iubesc enorm. Si nu vreau sa sufere. E un om foarte bun. Dumnezeu mi l-a dat cadou. Astfel de cadouri merita pretuite.

Fată dragă, pune-ti odată "oglinda" în fața si privește-te in ea cu orice preț. Si asuma-ti tot ce vezi acolo, nu te mai ascunde de tine insati si nu te mai minti singura.

Ceea ce faci tu contrazice ceea ce spui ca iti doresti sa faci. Nu il pretuiesti pe sotul tau daca ti-l faci gardian, daca il impovarezi pana ajunge sa se prabuseasca, asta e egoism. Spuneai ca s-a imbolnavit din cauza ta, vrei sa o ia razna de tot? El te iubeste, asa se pare din felul in care se comporta cu tine, dar, scuza-ma, tu nu prea, esti doar incantata de iubirea pe cate ti-o daruieste, atatica tot.

Insisti sa repeti ca ai suferit o trauma mare, vrei sa ne batem in traume, sa punem cap la cap toate experientele negative pe care le-am avut fiecare de-a lungul vietii, sa teagem linie si sa vedem care-i "castigatoarea", aia care merita premiul I si coronita? Vrei sa mai invitam cativa sa ia parte la concursul asta?:biggrin: As putea sa fac asta, dar nu vad rostul. Un lucru mai vreau sa îți spun: eu nu am mai auzit pana acum un om agresat - si mai ales unul agresat sexual - care  sa spuna ca isi doreste sa repete experienta, in cazul tau, sa faca sex cu agresorul (la tatal tau ma refer acum, ca au mai fost si altii, din cate am citit in ultima vreme), cauta-ti postarile - sunt multe -  in care spuneai cu "gurita" ta (ma rog, scriai cu manutele tale asta), sunt sigura ca sunt si alții care isi amintesc de ele. Spre exemplu, eu am luat bataie cat cuprinde, dar niciodata nu mi-am dorit sa repet experienta. Niciodata!  Deci, fa asta: scoate "oglinda", priveste-te in ea! Iti place ce vezi? Ti-e greata de ceea ce vezi? Vezi un vierme? Striveste-l dracu' si mergi inainte. Trage linie, pune punct si ia-o de la capat. Cu asumare, rabdare, rabdare, rabdare si iar rabdare!

Nu te condamn, nu te urasc (nu imi sta in fire sa urasc, pe tine cu atat mai putin), nu imi provoci dezgust, am scris ceea ce am acris doar pentru ca vreau sa te trezesti! Bafta!

Melania1.346 mesaje#2059

Fiero draga, 

Eu mereu consider ca apropiatii se imbolnavesc din cauza mea. El este bolnav din cauze genetice, e "mostenirea" proasta, iar stresul la care l-a supus varul lui a fost trigger. Eu imi dau silinta, il ajut cum pot, sa aiba cat mai rar acele crize. Eu ma simt mereu vinovata cand unui apropiat ii este rau, consider ca nu i-am vazut din timp simptomele/problemele. Stii ce? Ma simt vinovata pentru foarte multe. Iar cei cu care mai comunic cateodata spun ca aberez, ca vad realitatea deformata. Oricum ar fi, chiar de sunt sau nu vinovata, tot disper. Si degeaba mi se spune ca nu sunt vinovata, pentru ca sunt setata, axata pe vina. 

Eu am fost foarte mult timp fucked up,chiar mai rau decat acum si am afirmat lucruri odioase, cu care, ulterior, mi-a fost rusine. Asta nu inseamna deloc ca imi este rusine cu totul, doar cu anumite lucruri. Poate am spus, si stiu bine, am spus si lucruri ce m-au dezavantajat enorm, pentru a face o impresie proasta. Seamana cu pedeapsa ce mi-o aplicam cand eram adolescenta, scotand de pe mine geaca, fes, pe timp de iarna deschizand mai mult puloverul, ca sa ma imbolnavesc. Sau cand m-am imbracat prea subtire, in ploaie fara umbrela. Sau cand am vrut sa par dezumanizata, lipsita de sentimente, insensibila fata de oamenii care au tinut la mine, ramanand mai apoi singura. Nu inteleg prea bine de ce ma justific tie, Fiero. Nu am nimic de dovedit, demonstrat nimanui, okay? Nu, nu vad un fuckin' vierme. Multumesc mult pentru compliment, ironiile tale extrem de touchy si inteligente m-au facut sa zambesc, uite na, acum am si mai multa admiratie fata de tine, wooooow, ce bine mi-ai zis-o! Hihihi.

Nu vad un vierme, vad un cacat. Sau o musca cu experienta ce cauta cacat. De ce cacat? Uite, cacarea e buna, e eliberatoare, dar viermele este blamat, saracutul de el. Sunt disperata pentru ca, ce crezi? Am unele probleme mai mult sau mai putin grave, in primul rand un dispret fata de persoana mea, pentru ca se pare ca niciodata nu consider ca sunt de ajuns. 

Daca ai de gand sa insulti in continuare, te poftesc frumos afărică de pe topicul meu. Ori dispari tu de pe topic, ori dispar eu. Da' haide, dispari tu, ca doar stii ca cel mai inteligent cedeaza, iar asa iti poti demonstra din nou superioritatea. Impresia mea despre tine a fost mereu una buna, te-am admirat, placut pentru totul, looks, brains, personality. Insa acum, ce sa zic, scumpico? In cursul a catorva secunde impresia mea despre tine a devenit... De rahao. Da, de rahao. Si mi-am pierdut si respectul fata de tine. 

Doar atata poti? Hai, ca poti mai muuuult! Dar nu raspunde, te rog, pentru ca ai de demonstrat inteligenta-ti.

Editat Dum 28 nov 2021 01:02

← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]