Tank chocolate

Astazi mi-am facut un cadou: inelul cu piatra in forma de lacrima de pe inelar. Aur, bineinteles.

Bonus: "peisage" de toamna "din coltzu' blocului".

Ba, stiu ca nu se uita nici dracu' pe aici, dar eu o sa spun: sunt happy ca imi merge bine la munca. Inca putin si poate reusesc sa mai duc la bun sfarsit ceva ce imi propusesem sa fac, mi-o iesi, nu mi-o iesi, hai ca va zic despre ce e vorba: am decis ca da, domnule, de un painkiller opioid pe baza de reteta, da, este nevoie, pentru ca antiinflamatoarele singure sunt caca maca iar bani de operatii inca nu am. Trebuie protezati genunchii si altele (e vorba de cam toata coloana vertebrala afectata, fiecare segment). Deci deocamdata, medicamente. Numai ca nu le-am luat mereu asa cum trebuie, le-am folosit si in cantitati mai mari, pentru dureri atitudinale, pentru calmarea anxietatii. Acum, de ceva timp, iau in unele zile jumatate din doza prescrisa de medic, dar in zilele in care durerile fizice sau anxietatea cresc ca Fat-Frumos, taicutule, in zilele alea fac abuz. Nu ca in trecut, dar tot abuz e. Voi incerca sa mai potolesc abuzurile si, poate cine stie, voi reusi din nou sa iau tramadolul (pentru ca despre el este vorba) doar la nevoie. Nu promit nik.

Am mancat ca un porc.

N-am mai luat, n-am avut nici sevraj pentru ca mi-am facut auto-medicatie cu antagonisti si anxiolitice. A mers mai bine decat am crezut vreodata. Pana data viitoare huhuhu hahaha.