adal* a scris:Cred ca se intelege gresit ce se intampla la o sedinta la psiholog. Nu ma pricep, dar din ce am mai citit, un psiholog bun nu iti cere sa-ti deschizi sufletul in fata lui. Daca se pricepe, te va intreba el exact ce trebuie ca sa isi dea seama cam in ce situatie esti si ca sa stie incotro va merge.
Nu recomand nimanui sa-si deschida sufletul in fata cuiva. De multe ori nu avem curajul noi insine sa ne privim sufletul.
Daca nu te pricepi, atunci nu-ti da cu parerea. Numai ageamiii isi dau cu parerea despre lucrurile pe acre nu le cunosc. Nu ma intereseaza ce ai citit, dar nu ai facut experienta de a merge la psiholog (de fapt la mai multi, ca sa le compari competenta), asa ca nu stii despre ce vorbesti. E ca si cum o maturatoare si-ar da cu parerea despre munca la CERN.
Nici nu era vorba despre faptul ca un psiholog ar cere clientului sa isi deschida sufletul. Daca psihologul are compasiune, omenie, empatie si este bine pregatit, asta se petrece de la sine. Daca nu are trasaturile de mai sus, poti vorbi oricat, miracolul nu se va intampla. Numai cautand si cercetand si traind experienta poti trai acea comunicare totala in care iti deschizi sufletul in fata unui strain, dar nu orice fel de strain, ci un specialist omenos.
Nu faci decat sa impiedici vindecarea lui Myss, de dragul de a ma contrazice. Argumentele tale sunt invalide.
