Cioran - Analiza surasului
Ca sa stii daca pe cineva il paste sau nu nebunia, ajunge sa ii observi surasul .Iti lasa o impresie neplacuta, te nelinisteste? poti atunci, fara teama, sa faci pe psihiatrul.
Este suspect surasul ce pare sa nu apartina celui care surade, ce parca ar veni de-aiurea, de la altcineva; si chiar vine de la altcineva, de la dementul care astepata, se pregateste si se organizeaza ininte de a se manifesta.
Lumina fugara izvorata dinlauntrul nostru, surasul firesc dureaza cat e firesc sa dureze, fara sa se prelungeasca dincolo de prilejul sau pretextul ce l-au iscat. Nu intarzie pe chipurile noastre, de-abia il observam: e strict legat de o situatie data, se topeste instantaneu.
Celalat, surasul suspect, supravietuieste evenimentului ce i-a dat nastere, intarzie, se perpetueaza, nu stie sa se risiepeasca. la inceput ne atrage atentia, ne face curiosi, apoi ne stinghereste, ne tulbura si ne obsedeaza.
Zadarnic incercam sa nu il luam in seama ori sa-l respingem>ne priveste si il privim. sa-l ocolesti, sa te aperi de forta lui de insinuare? nu-i chi!
Senzatia de rau nedefinit ia proportii, se adanceste, se preschimba in teama.
Iar el, neputand sa se ispraveasca, se revarsa parca desprins si independent de interlocutorul nostru: suras in sine, suras infricosator, masca ce ar putea ascunde oricare chip: al nostru de pilda
De 3 ani l-am ignorat pe Cioran ,ar fi cazul sa ii mai recitesc cartile ,,intodeauna recitind o opera ai o alta concluzie ...si intodeauna ultima este mult mai profunda 