Chip cioplit inseamna idoli, dar nu doar reprezentand alte zeitati pagane, ci se mai poate intelege si adorarea divinului precum ceva exterior,separand omul de Dumnezeu,formand astfel o prapastie.Omul trebuie sa urmeze modelul divin, trebuie sa se identifice cu El pentru a putea evolua in acea directie.
si nu ma refer la stilul vestimentar sau stiu eu ce mers pe apa,sau posturi,mai ales ca nu este vorba de copiere.Este un drum interior ce l faci dezvoltand calitatile" divine.
Alta forma de idolatrie mai poate fi si identificarea cu ego ul si "inchinarea" in fata viciului care ne transforma in sclavi,
Ceea ce se intampla astazi este chiar idolatrie(vorbind la modul general), iar majoritatea oamenilor inteleg rugaciunea ca pe o forma de cersit.
Rugaciunea trebuie sa fie o conversatie spirituala si nu una de genul"sa Vezi ce am facut si mi trebuie ajutor".
Fie ca avem nevoie de icoane pentru a personifica, fie ca nu, greseala nu sta aici, ci in maniera omului simplu de a intelege divinul si legatura sa cu El.
Eu personal nu vreau intermediari intre Dumnezeu si mine si caut mereu sa descopar o forma mai profunda de intelegere a divinului, dar daca vad un om (poate chiar un preot sau un biet amarat de pe strada) din care divinul straluceste mai tare decat din mine, am sa l apreciez si voi incerca o apropiere, nicidecum n o sa incep sa ma inchin la el.
Actul sarutatului mainii preotului sau unei persoane sfinte trebuie sa fie unul real si nu unul mimat din obligatie.Eu nu pot saruta mana preotului pt ca nu l cunosc, si nici nu sunt un adevarat iubitor al omului incat sa L vad pe Dumnezeu in oricine(din pacate).
Dupa mine icoanele ajuta, dar nu sunt neaparat necesare, desi cred ca fiecare stie cat de mult conteaza o poza sau un obiect a unei persoane iubite care nu se afla langa noi (nefiind neaparat moarta, desi nu este departe de adevar ideea ca divinul este departe de noi, undeva in lumea mortilor unde IL lasam)
Nu Dumnezeu ne abandoneaza, ci noi IL abandonam