hans aici vb. despre iubirea pentru Dumnezeu si pentru aproape dar nu in sens sexual...
Iubirea fireasca si necontrotolata marinarule nu se incadreaza nici macar in standardele legii civile, darmite in cele ale legii morale.
De exemplu: se manifesta intr-un fel iubirea de parinti, in altfel cea de copii (fii si fice), in alt fel cea de frati si surori si in alt fel cea fata de sotie.
Dumnezeu pune niste bariere morale prin legea sa pt ca omul firesc in nebunia lui destrabalata a gandit ca poate sa amestece sentimentele intre ele si crezand ca iubeste ajunge homosexual, sau piedofil, sau face sex cu sora-sa sau cu mama-sa.
Daca-i intrebi spun ca se iubesc in cazul hoomosexualilor, sau ca i-si iubeste sora sa, sau sotia tatului sau, sau cumnata, sau orice femeie casatorita dar care nu este sotia sa. Cu unele situatii nu este de acord nici legea civila prin unele state si nici nu se lasa pacalita legea de faptul ca (vezi draga doamne) SE IUBEAU. Nimic, parnaie si gata.
Oare sa fie Dumnezeu mai ingaduitor in privinta felului de a-ti gestiona sentimentele iubirii?
Si cred ca este valabil si pt sentimentele de ura si restul care pot fi constructive in unele situatii, dar distructive in altele.
Ura starneste nervii si te face mai eficient cand te lupti cu ursul, dar este foarte dunatoare daca nu ti-o stapanesti cand sotia uita sa puna sare la mancare.
Sunt simple chestiile astea, nu trebuie sa fii pre inteligent pt a le sti.




