dark_light a scris:acelasi Dumnezeu care declara in legi ca :"Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pana la al treilea si al patrulea neam,".
mmm.... nu mersi.
Daca mi-ai putea spune si din ce traducere a Bibliei ai scos citatul?
Tocmai pentru ca multi oameni(chiar dintre preotii cei care trebuiau sa-i invete Legea pe evrei!) au inteles complet GRESIT aceasta porunca, Dumnezeu ajunge sa-i intrebe:"Pentru ce spuneti voi proverbul in tara lui Israel:"Parintii au mancat agurida, iar copiilor li se strepezesc dintii"?...Daca acest om are un fiu care vede toate pacatele tatalui sau, dar se teme si nu face la fel, ci...implineste poruncile Mele...acela NU VA MURI pentru nelegiuirea tatalui sau, ci VA TRAI negresit...Sufletul care pacatuieste, acela va muri".(Ez. 18) 
dark_light a scris:porunci initiale pe care le-a modificat pentru a crea o noua mentalitate, deoarece se schimbasera conditiile - vezi predica de pe munte si desele lui referiri la ziua sabatului.YHWH, Dumnezeul evreilor, incepuse brusc sa manifeste grija fata de toti muritorii.
Mentalitatea pe care a creat-o Fiul lui Dumnezeu asupra poruncilor divine era cunoscuta de catre toti slujitorii Sai din vechime(vezi Iov). De aceea El nu a modificat nimic(dupa cum El Insusi afirma in Mat.5.17-19), ci le-a adus aminte muritorilor niste lucruri peste care trecerea timpului asternuse uitarea.
Cat despre "grija" manifestata pentru toti muritorii, aceasta a fost din totdeauna.Reciproca a fost tare subtire. Caci:"...fiii strainilor care se vor alipi de DOMNUL ca sa-I slujeasca si sa iubeasca Numele DOMNULUI...ii voi aduce la muntele Meu cel sfant si-i voi umple de veselie in casa Mea de rugaciune."(Isa.56.6-7)
dark_light a scris:iubirea e un sentiment.iubirea nu se manifesta prin respectarea poruncilor.
Dumnezeu spune ca da. Dovada iubirii este tocmai ascultarea de porunci. Altfel, este ca si cum sotul i-ar spune sotiei:Te iubesc!, dar abia asteapta sa ajunga pe la amanta lui. :P
dark_light a scris:pot respecta poruncile dar sa nu-l iubesc de fapt pe Dumnezeu sau pot sa-l iubesc pe Dumnezeu si sa gresesc in respectarea poruncilor.
E clar ca nu exista om care sa respecte poruncile daca nu-L iubeste. Oricat s-ar stradui. Caci, "Daca ma iubiti, veti pazi poruncile Mele...". 
Cat despre greseala, ea poate exista, insa numai Dumnezeu mai poate stabili daca e "nerespectare din greseala" sau "nerespectare intentionata".
dark_light a scris:ca sa-l iubesc pe Dumnezeu, trebuie sa cred ca ma iubeste si El pe mine.
Toti cei care in fiecare dimineata isi amintesc ca Dumnezeu Si-a mentinut suflarea Sa datatoare de viata in ei, si ca aceasta nu este ceva care li se cuvine de la sine, isi aduc aminte de fapt ca DUMNEZEU II IUBESTE. 
dark_light a scris:astfel, Dumnezeul VT este imposibil de iubit, pentru ca pune conditii si ingradiri ale acestui sentiment. de aceea si apare o conotatie noua a altui sentiment - frica.
Eu cred ca frica vine intotdeauna in urma necunoasterii lui Dumnezeu, respectiv a prezentei sentimentului de vinovatie.
Pentru cei care nu-L pot iubi pe Dumnezeul VT, ar trebui macar sa incerce sa-L cunoasca/iubeasca pe Fiul Sau cel prezentat in NT. Cunoscandu-L si iubindu-L pe Isus, ar ajunge sa-L cunoasca si pe Tatal Sau, Dumnezeul VT, fara sa le mai fie frica de Acesta. Pentru ca sentimentul vinovatiei, cel care produce frica, nu ar mai fi.
dark_light a scris:iubirea de oameni ca sentiment social o vad ca pe o amestecare benefica in viata celorlalti doar atunci cand acestia o solicita intr-un fel, iar acest ajutor nu lezeaza viata altor oameni. cum treaba asta e cu cantec si aproape imposibil de realizat, a si aparut definitia iubirii de oameni - "facerea de bine e f***re de mama".
Ma lasi sa rezolv integrame?