S-a suparat si m-a blocat peste tot

Stu' a scris:

Uite asta e o atitudine pe care eu o salut.

Ma doare si sufar,dar in cazul in care sa zicem ,ca va mai vrea sa ne impacam si o va tine tot asa cu ascunzisuri,minciunele,conturi false etc ..nu avem cum,ptr ca ajungemm tot acolo.Culmea e ca de la incepututl relatiei ii ziceam sa nu se asucnda de mine  chiar daca vorbeste si cu alte femei prieteneste,iar in cazul in care este atras de altcineva sa-mi spuna deschis ..pentru ca putem ramane prieteni etc...degeaba i-am zis ca el se ascundea in continuare cu lucruri de multe ori banale,dar care ma faceau sa nu mai stiu cand e adevar sau fals.

De ce nu vrei tu sa-l uiti ? E un imatur in corp de moș. Nu e nimic de facut. Asa va fi toata viata.

Ba vreau sa=l uit,as da orice sa-l uit mai repede,ca mi-e greu.Oricum am mai auzit ca isi adauga pe la prietene tipe dinastea ce sunt gen dame de companie pe bani prin Germania etc...chiar nu stiu ce e in capul lui,chiar ca imatur

Gabriela1978 a scris:

Ma doare si sufar,dar in cazul in care sa zicem ,ca va mai vrea sa ne impacam si o va tine tot asa cu ascunzisuri,minciunele,conturi false etc ..nu avem cum,ptr ca ajungemm tot acolo.Culmea e ca de la incepututl relatiei ii ziceam sa nu se asucnda de mine  chiar daca vorbeste si cu alte femei prieteneste,iar in cazul in care este atras de altcineva sa-mi spuna deschis ..pentru ca putem ramane prieteni etc...degeaba i-am zis ca el se ascundea in continuare cu lucruri de multe ori banale,dar care ma faceau sa nu mai stiu cand e adevar sau fals.

Gabriela, nu poți să trăiești tu și în locul lui. Tu poți trăi doar in locul tau. El nu te accepta pe tine nici pe post de psiholog, nici educator, nici macar confident și ți-a demonstrat-o cu vârf și îndesat. Așa că relația cu tine nu il va face sa se schimbe, pentru că nu îl motivează să devină mai bun. E dur ce spun și nu este vina ta pentru asta. 

Daca voi, fara să aveți probleme serioase - vi le creați singuri, chiar crezi că poți fi fericita alaturi de el? Eu te înțeleg că ai obosit sa adaugi oameni în sufletul tău și să suferi in lipsa lor - dar să știi că nu poți iubi pentru doi.

Și nu este obligatoriu sa se sfârșească mereu, doar pentru că și cu acest om s-a sfârșit. Trebuie însă să înveți să te iubești și tu pe tine puțin mai mult.

M-a cautat azi ,m-am trezit cu un ``buna de la el ,ma deblocase .I-am raspuns si am inceput sa discutam,m-a luat la misto intrebandu-ma daca am agatat ceva etc si dupa am inceput sa discutam despre problema noastra,eu am inceput sa-i reprosez ca daca ma iubea nu ma tinea atata timp blocata si discuta cu alte persoane in timp ce eu sufeream,s-a jurat ca nu a iesit cu nimeni,apoi a inceput sa-mi reproseze ca cine stie ce am facut eu timpul asta, ca a venit intr-o noapte la mine la bloc si nu era masina mea acolo...aiureli.Apoi s-a suparat iarasi pe motiv ca el nu crede ca eu ma voi schimba si ca o s-o tin mereu cu reprosuri si mai bine o lasam asa moarta si m-a blocat din nou ,mi-a dat mesaj sa nu il mai caut ca nu avem cum sa ne intelegem vreodata ca suntem caposi amandoi si nu vom fi fericiti.M-a enervat teribil ,tremuram de nervi,apoi sub influenta impulsului de moment m-am pus in masina si mam dus la el ,de abia mi-a deschis usa si mi-a zis ca ce caut la el ,sa imi vad de rteaba mea ca eu nu o sa termin niciodata cu reprosurile.Intr-un final am stat la masa si am discutat,eu i-am zis ca nu ii voi reprosa nimic ,dar si el sa incerce sa fie sincer.Apoi ma intreba de ce vreau eu sa continui cu el,daca nu mai am incredere in el,ca nici el nu prea mai are ,ca daca ii mai pun microfoanne ce prin casa .Ne-am inteles pana la urma ca nici eu nu o sa-i mai reprosez nimic si sa am incredere in el,sa mai incercam sa vedem ce va fi,el a plecat la serviciu si eu acasa.Sincera sa fiu plecand acasa,pe drum aveam un gust amar ,ca m=am injosit si m-am dus la el acasa si de abia mi-a deschis si parca la insistentele mele a zis hai sa incercam .M-a deranjat ca i-a zis si mamei lui de microfon si mama lui ar fi zis ca:bine ti-a facut,lasa sa-ti puna si camere sa te saturi ca asa iti trebuie` ca si cum asa ii trebuie ca a stat cu mine si mi-a permis ...in fine.Nu stiu ce sa fac,imi vine sa pun eu punct acum ,dar mi-e ca regret dupa.Ma simt aiurea ,ca iar m-a blocat si eu m-am dus dupa el si de abia ne-am impacat...Mi-a zis ca ma iubeste mult dar nu mai vrea cearta si stres,ca nu mai face fata ,ca are si la serviciu stres si mereu se simtea sub presiune cand intarzia de la serviciu ,ca daca ziceam eu ceva ...Mi-a aratat pe telefon cu cine a vb pe facebook,a reluat convorbiri cu niste tipe cu care vorbea inainte si ceva dialoguri cu uneel mai noi,insa nu are nimic cu nimeni,nu il intereseaza.Nu stiu ce sa fac!Ca am totusi orgoliu ,parca mi-am calcat detot pe deminitate ,as fi dorit sa faca si el ceva,sa vina dupa mineel nu numai eu,dar am zis ca acum am fost eu cea care am gresit si i-am pus microfonul.

Nu stiu cum ai rezistat pana la 40j de ani, cum ti-ai luat toate deciziile pana acum. 

Din afara privind, impulsul - ca vad ca asta se poarta - e sa zic ca esti vraiste, dezechilibrata si disperata dupa relatia asta, de fapt disperata sa nu se incheie asa, vrei sa mai prelungesti... boala.

DAR... incearca sa iei o pauza, sa iti linistesti starea din ultimele saptamani si sa ajungi la sentimentele adevarate si la putina ratiune. Lasa ce cred ceilalti, ce ai vazut prin filme, ce ti s-a spus in topicul asta (desi ai putea sa recitesti tot ce ai scris tu despre el si despre voi). Ba ii dai cu impulsurile de un pic sarita, ba te trezesti ca nu ai avut demnitate, ba consideri ca ai facut prostii, ba ca el a facut, ba ca sunteti chit, ba il implori sa te ierte, ba spui pe aici ca tu ai avea mult mai multe de iertat lui, ba nu stii cum sa-l imbrobodesti sa uite de suparare, ba te superi ca de ce nu te impaca el pe tine. Nu aveti comportamente de oameni care stiu ce vor sau care iubesc. Dar asta e doar o parere. Las-o si pe-asta deoparte, daca simti sau stii contrariul.

Lasa impresiile, parca n-ai iesit tu deasupra, parca aia da prost, parca orgoliu, parca. Ar trebui sa lasi si jumatatile de masura. Este relatia asta ce vrei, puteti imbunatati comunicarea, poate ajunge el jumatatea pe care s-o respecti, poate sa te faca sa te simti iubita? Sau, daca de asta ai nevoie, poti accepta si mai putin sau pur si simplu ce ati fost pana acum in stare sa va oferiti unul altuia. Adica sa faceti eforturi dar nu prea, sa va tot impungeti, sa va dati fiecare suferind, sa stati fiecare in orasul lui, sa ramaneti impreuna doar pentru sex sau pentru confortul de a avea pe cineva, mai vorbiti, mai trece vremea.

CE VREI TU? Aia trebuie sa faci, bineinteles cu ce si cu cine ai la dispozitie. Fa ce vrei si asuma-ti.

Gabriela, e clar ca nu esti absolut deloc dispusa sa renunti la aceasta relatie, asa ca macar lupta pentru ea cu stil:

Relatia voastra ar putea fi recunoscuta chiar si de pe Luna ca fiind etalonul unui esec total.

Si tu, Gabriela, nu-ti dai seama...si tragi de ea in continuare si mai ales de tine, pierzandu-ti si bruma de demnitate ce o mai aveai...

Dar este cumva normal, pana nu vei suferi tavalindu-ti sufletul pe podea, nu vei realiza. Ma surprinde insa totul, in contextul varstei tale...dar lectiile de viata nu le primim neaparat in ordine cronologica...Nu e tarziu sa inveti si sa te maturizezi, chiar si de acum incolo.

Gabriela1978 a scris:

Din cate-ai scris nu prea va potriviti. El isi doreste un fel de relatie, tu iti doresti altfel de relatie. Voi ati trait intr-o relatie de compromis, o relatie neimplinitoare, o relatie care nu are cum sa functioneze, ba chiar se poate transforma intr-o relatie toxica, care va va si imbonavi. Corpul (in totalitatea lui) se va razbuna pe voi "cand va e lumea mai draga" ca reactie a neascultarii si netinerii cont de atentionarile primite. Daca nu va schimbati atitudinea ( ca sunteti impreuna, ca sunteti cu altcineva) veti experimenta acelasi tip de relatie, unde demnitatea, respectul, increderea, fidelitatea, loialitatea, dragostea, iubirea " lipsesc cu desavarsire", unde tot ceea ce reprezinta o relatie de cuplu(de casatorie) fericita este "calcat in picioare", unde sexul preia controlul, unde fiecare este "liber" la inselat partenerul, deci "cadere in abis" pe toate planurile...

Trebuie sa va schimbati amandoi, altfel veti experimenta doar ceea ce nu inseamna o relatie frumoasa, benefica voua si care va aduce doar tristete, neimplinire, iar "satisfactia de moment"  nu are cum sa fie decat ceva fals ce va va aduce multa suferinta, desi acum nu va dati seama. Conteaza ce va doriti fiecare de la aceasta relatie si acest lucru trebuie discutat de la inceput, apoi vedeti daca acceptati sau nu acceptati sa traiti impreuna, daca va puteti intelege sau nu.

Gabriela1978 a scris:

Nu stiu ce sa fac!Ca am totusi orgoliu

Tu de fapt nu vrei sa te impaci cu el, vrei doar ca pentru 2-3 saptamani sa vada cunoscutii tai  ca el s-a intors la tine si apoi sa-i dai papucii si sa iesi bine la imagine. Probabil ca poate nici nu faci constient chestia asta, dar nu conteaza. La tine in momentul asta nu este vorba decat de orgoliu.

Dar daca intr-adevar vrei sa reluati relatia asta, atunci chiar ca....