Stu' a scris:Nimic nu înțelegi.
Mă gândeam să ne imaginăm că trăim prin anii 1900, suntem pui de intelectuali, mici burghezi poate , plictisiți de prea multe averi și onoruri gratuite...care fac serate intime la o maslina, o bârfă, o cantoneta, o arta, o poveste, o istorie..
Hai că nu e atât de greu de înțeles.
Mai greu pentru mine sa exprim doar.
Asta-i din ciclul „Io nu te-nțeleg pe tine, tu nu mă-nțelegi pe mine!” 
Oki, să ne imaginăm orișicât, no problem! 
Io aș propune chiar un scenariu mai complex, anume pe trei planuri.
Unu, undeva pe la 1900, cum zisăși tu, cu burghezi plictisiți, alea-alea.
Doi, chiar în zilele noastre, cu noi așa cum vedem lucrurile în momentul vorbirii.
Trei, undeva în viitor, să zicem pe la 2375, când orice cetățean ar fi vrut să se întoarcă în trecut, să mai vadă o pădure, niște păsărele etc.
