M-am internat dimineata..
Cu vreo doua ore, daca nu ma-nsel, inainte de interventie, mi s-a introdus un ovul in vagin.. scuzati terminologia, dar altfel n-am cum sa ma exprim.. Care sa dilate colul uterin. Din cate stiu eu, la noi dilatarea se facea mecanic, cu niste instrumente specifice. Nu stiu cum e acum. La vreo 10 minute a inceput sa ma doara burta.. semn ca medicamentul isi facea efectul.
Apoi mi s-a dat sa beau un medicament.. Cu usor efect sedativ, pentru emotii, din cate am inteles.
Inainte de a merge la sala de operatie, mi s-a dat o camasa sterila.. din-aia verde.. Acolo pe masa m-au incaltat cu niste sosoni.. Mi s-a pus imediat o perfuzie si am fost anuntata ca n-o sa mai stiu de mine..
In mai putin de 30 de secunde am adormit.. M-am trezit brusc, nu stiu dupa cat timp, dar nu foarte mult, foarte lucida, m-am simtit foarte bine imediat dupa... Mi s-au dat antibiotice si calmante pentru o saptamana... Si m-au externat. La 4(16) am iesit din spital pe picioarele mele.
Am fost un caz fericit, pentru ca celelalte care mai erau acolo delirau inainte de a fi treze complet, se vaitau de dureri.. Depinde de cat de rezistent e organismul..
Am facut intreruperea in 11 saptamani si 5 zile, deci la limita legala. Cu toate astea, m-am simtit bine. Anestezia totala este solutia.
Am scris asta pentru ca stiu ca intra multa lume si citeste. N-o sa scap niciodata de stigmatul asta, si, desi mi-am cerut iertare de la Dumnezeu, nu am constiinta impacata pe deplin. Imprejurarile in care am facut acest lucru.. n-o sa le povestesc. Am vrut sa spun doar latura..tehnica..


