Intrerupere de sarcină

*Berbecut* a scris:

Pai doar nu vrei sa mergi in sala si sa o tii de mana ? Andraaaaa , avortul nu este o joaca , pe langa problema psihologica , mai apare si trauma fizica care nu este deloc de neglijat ... Acum eu nu stiu cum se mai fac aceste avorturi , dar chiuretajele erau mai rele chiar si decat nasterea ... si-ti spun pentru ca am doi copii frumosi si sanatosi , dar am si avort ... Psihic nu as putea spune ca m-a marcat pentru ca am constientizat ca nu se poate si am acceptat ideea ... fizic in schimb ... a fost destul de rau .

Ea asta mi-a cerut sa o tin de mana mereu, sa nu fie singura. Dar nu mai e nevoie, a fost la medic si nu are decat un chist pe un ovar. Nu este insarcinata. Uite ca si testele de sarcina gresesc. Pentru mine avortul nu este in niciun caz, mama mea a pierdut un copil, o fetita, cand eu aveam 7 ani. Sarcina era avansata, in luna a 8 a mama a mers la o clinica privata pentru ca nu simtea copilul, nu ii mai simtea miscarile de aprox o luna jumatate timp in care la spital i se spusese ca fetita e mai mica decat locul pe care il ocupa si de asta nu o simte. Dar copilul era mort, nici acum nu stiu cauzele exacte, doar "eroare medicala". Mama era sa moara din cauza septicemiei. Eram doar un copil, dar nici acum nu mi-a revenit din cauza surorii mele, un suflet ucis de incompetenta... Eu nu asi avorta (sau asa cred, Doamne fereste sa ajung in situatie), desi sunt de acord. Daca alta solutie nu este, decat sa il chinui... Nu putea sa o las singura in caz ca era necesar sa ajunga la avort, dar nici nu stiu daca nu ieseam eu mai traumatizata decat ea. Oricum, va multumesc pt raspunsuri

fetita draga, intelege ca nu te lasa nimeni in sala de operatie, si nici in sala de recuperare din anestezie. asa ca trauma ta ar fi fost minima. te fataiai pe un scaun cateva ore prin clinica, dupa care erai perna ei de lacrimi... si gata! in nici un caz nu erai mai traumatizata decat prietena ta... ea ar fi fost cea care trebuia sa faca avortul, nu tu ! :flowers:

Buna!

Am nevoie da un ajutor, de o sustinere morala.

Ieri am aflat ca sunt insarcinata, o sarcina nedorita!Din pacate pe fond medical mi s-a spus ca daca tin aceasta sarcina este foarte posibil ca, copilul sa iasa cu probleme.

Imi e teama....foarte teama...

Nu neaparat de durerea fizica ,cat de cea psihica, de urmele psihice pe care le lasa o astfel de decizie:((

Sunt speriata si debusolata....

thalia71 a scris:

Buna!

Am nevoie da un ajutor, de o sustinere morala.

Ieri am aflat ca sunt insarcinata, o sarcina nedorita!Din pacate pe fond medical mi s-a spus ca daca tin aceasta sarcina este foarte posibil ca, copilul sa iasa cu probleme.

Imi e teama....foarte teama...

Nu neaparat de durerea fizica ,cat de cea psihica, de urmele psihice pe care le lasa o astfel de decizie:((

Sunt speriata si debusolata....

daca te ajuta: e vorba sa scapi de un spermatozoid si un ovul multiplicati cu 2 la puterea enshpe

thalia71 a scris:

Buna!

Am nevoie da un ajutor, de o sustinere morala.

Ieri am aflat ca sunt insarcinata, o sarcina nedorita!Din pacate pe fond medical mi s-a spus ca daca tin aceasta sarcina este foarte posibil ca, copilul sa iasa cu probleme.

Imi e teama....foarte teama...

Nu neaparat de durerea fizica ,cat de cea psihica, de urmele psihice pe care le lasa o astfel de decizie:((

Sunt speriata si debusolata....

Nu prea inteleg: tu nu iti doresti sarcina pentru ca s-ar putea sa aiba probleme? Sau pe langa faptul ca nu ti-ai fi dorit-o oricum, mai are si posibile probleme?

Enki a scris:

Nu prea inteleg: tu nu iti doresti sarcina pentru ca s-ar putea sa aiba probleme? Sau pe langa faptul ca nu ti-ai fi dorit-o oricum, mai are si posibile probleme?

e cu "sau". cel putin asa inteleg eu. dupa ce ca a ramas insarcinata intr-un moment prost ales, daca tine copilul, acesta o sa iasa cu probleme.

Buna,

Azi mi-am facut programare, pentru vineri. Ufff!!!

Vineri se pare ca va avea loc interventia. Imi e frica si ma simt vinovata, cumplit de vinovata.

In altfel de conditii, as fi lasat acest copil, dar iau medicatie pentru o depresie post-partum cauzata de prima sarcina.

Mi s-a spus ca daca il las acest copil va iesi cu probleme.

In plus, nici eu nu stau deloc pe roze la capitolul burtika, adica mai am doua operatii, un fibrom uterin mare si ceva chisturi pe ovare.

Imi tot insir problemele aici, in speranta ca acest sentiment de vinovatie fata de acest viitor avort se va estompa.

Sper..., sper ca durerea sa ma lase sa merg inainte!!!

Pe de-o parte, gandind la rece, imi spun ca trebuie sa fac aceasta intrerupere pentru ca voi aduce pe lume, probabil, un copil cu probleme. Ce societate are nevoie de un astfel de individ?

Exista aceasta probabilitate , destul de mare, pe care n-o pot ignora...

Pe de alta parte, voi face un lucru oribil, ma simt vinovata, disperata, prinsa ca intr-o capcana din care nu ma pot elibera..

Cum sa trec peste?

Ma tot rog la Dumnezeu sa "plece singur", sa nu fiu eu cea care , prin decizia mea, sa-i curm viata, insa ...se pare ca ma rog degeaba:(((

Sunt trista, trista ca trebuie sa trec prin aceasta incercare!!!

Asta e, va multumesc din suflet ca mi-ati citit suferinta!

Dumnezeu sa ne ajute!

thalia71 a scris:

Am mai zis asta pe forum, dar o sa o repet pentru tine. Sarcina mea era cu probleme si nu as fi putut sa o duc pana la capat, numai ca am aflat asta DUPA ce m-a chiuretat medicul. Nici macar gandul ca sarcina nu ajungea la termen nu m-a scapat de sentimentul de vinovatie. O sa il porti mereu cu tine, numai ca in timp o sa mai scada in intensitate.

Ai zis ceva de o alta sarcina? Ai un copil? Indreapta-ti atentia asupra lui si ai grija si de tine.

thalia71 a scris:

Asta e, va multumesc din suflet ca mi-ati citit suferinta!

Dumnezeu sa ne ajute!

tinem pumnii!!!