Sherlock a scris:
Am inteles, profii nu se implica pentru ca nu au salarii multumitoare.
Problema e, cel putin in cazul specific de care vorbeam eu, poate or fi si in alte parti, ca se implica.
Metodele insa, nu stiu in care univers paralel ar aduce rezultate
Sa le spui copiilor care se bat in ora si se injura si apoi te injura si pe tine ca te bagi, ca nu e frumos ce fac si ca trebuie sa se poarte mai frumos, si sa le explici de fiiiecare data de ce nu e bun acest copmportament.... eu chiar nu inteleg de ce se mai deranjeaza... pentru ca e la mintea cocosului, si vizibil, ca aceasta practica pedagogica nu a dat roade niciodata.
Ofer ca mostra o postare de pe fb:
Mai jos mesaj de pe un grup de părinți și profesori. Cred și eu că se întâmplă așa (și la clasa pregătitoare a fiică-mii, în special unii băieți, una-două sar la bătaie) dacă tot aud în jur că "lasă, că e normal să ...., că-s copii...". Si oricum unii dintre părinți nu respectă școala, o mai cotesc pe lângă ce li se recomandă de la școală și copilul preia. S-a ajuns inclusiv la a spune copil de pregătitoare doamnei învățătoare: "bag cuțitul în tine". Chiar eu am văzut un copil care a luat pe furiș de acasă nunceak și îl învârtea printre copii. Degeaba se spune ca nu știe cadrul didactic să atragă, clasele sunt mult prea aglomerate. E o lipsă de personal acută în învățământ (de la paznici, femei de serviciu (fac părinții curat), la cadre didactice. În afară de autostrăzi și spitale, ar trebui să cerem și condiții mai bune în învățământ.
Mesaj primit
" De anul acesta am o ora pe saptamana la clasa pregatitoare. 33 COPII. 33!! Iubesc copii, am o experienta destul de mare in spate. Lucrez de ani de zile cu copii de toate varstele. Stiti cum este la aceasta clasa? Un cosmar! Clasa extrem de mica, abia ai loc sa treci printre banci. Ce am sesizat din prima zi: sunt extrem de violenti. Se imping, se cearta, se bat. Ma intreb de unde atata violenta? De ce sunt atat de agitati? In timpul orei un baietel s-a ridicat si s-a dus glont la alta fetita cu creionul in mana spunandu-i: "daca nu taci iti scot ochiul cu creionul". Am crezut ca mor. Din doua miscari am fost langa el si i-am luat creionul din mana. L-am intrebat de ce e asa suparat si i-am explicat ca el e baietel si trebuie sa protejeze fetitele si nu sa le scoata ochii cu creionul si cum o poate rani. Mi-a raspuns: "Asa sunt eu doamna, mai nervos. Asa m-am nascut. Mama zice ca asa sunt eu nervos de cand m-am nascut".
Alt baietel s-a dus sa arunce o hartie la cos, colegul de banca a scos sticla de apa si a turnat-o toata pe fisa de lucru.
Alta fata suparata pe colega de banca ca nu i-a dat creionul, i-a dat o palma peste fata.
Alta fetita s-a ridicat si i-a dat cu caietul in cap celui din fata. O intreb de ce a facut asta si-mi raspunde: "ca asa vreau eu".
Pierd ora smulgand creioane din mana, explicand, corectand... Am copii care isi doresc sa participe la ora, sunt politicosi, asculta indicatiile, sunt curiosi, lucreaza, imi pun intrebari dar sunt vizibil afectati de ceilalti.
Sunt preocupati de orice altceva. Pari indiferenti la orice activitate: joc, cantec, colorat. Nu au rabdare.
Am discutat cu doamna invatatoare si spera ca incet, incet se vor linisti. Munceste extrem de mult cu ei, in pauze sta cu ei, le sterge nasul, le incheie sireturile dar simte uneori ca e in zadar. Orice le explica, copiiii ii raspund: mama a zis sa..., mama nu ma lasa....
Am copii care au flatulente, care ragaie si rad zgomotos de grozavia facuta.
Trist este ca doamna ia calmante. Asa am ajuns? E cumplit sa predai la 33 de copii. E minunat sa predai la 15 copii. Ai timp pentru fiecare in parte. Dupa o astfel de ora, raman mereu fara voce, sunt epuziata fizic si psihic. Imi vine sa ma duc acasa, sa imi pun patura pe cap si sa nu vad pe nimeni.
Sa nu imi spuna nimeni ca nu stiu sa controlez clasa sau sa le captez atentia. In fiecare ora pun pasiune si daruire. Orele mi le fac cat mai atractive si conform varstei lor, intru mereu in clasa zambind chiar daca imi plesneste capul de durere. La sfarsitul orei, multi dintre copii vin si ma strang in brate.
E trist ca multi se vor pierde pe drum. As vrea sa ajung la toti dar e imposibil.
Pot intelege ca unii vin de acasa fara minim de educatie ca poate atat pot parintii dar nu pot intelege de ce parintii distrug acasa tot ce construim noi la scoala!
Vina ne apartine tuturor!
Exact ce spuneam. Părinții trebuie să transfere autoritatea spre profesori, altfel nu funcționează. Profesorul nu trebuie să își impună respectul. Nu la acest nivel de discuție. Copiii nu au voie să iasă din cuvântul profesorului, decât în cazuri speciale. Daca fac măcar atât părinții, lucrurile vor începe sa se schimbe din una bucata direcție
Daca crești salariile, intra țineri cu potențial si vocație in sistem - la început mai puțin, apoi, și ei vor schimba încet încet sistemul - din altă direcție.
Daca directorul e tras la răspundere, că e si managerul și se pune presiune pe el - comunitatea se activează prin grupuri informale și ONG-uri - se mai schimbă și din direcția asta.
Da, Miercuri, problema, fiind complexă, necesita sa fie atacată din mai multe direcții. Altfel nu merge.
Dar cei 3 pași i-am pus în mod prioritar. Însă că un părinte să conștientizeze asta, trebuie educație și presiune din partea autorităților și managerului - director - de asemenea.
Sunt multe soluții. Și cu mama aia care refuza sa recunoască că al ei copil e violent - e ușor de tranșat. Atâta o fugărești, până accepta o discuție severa cu tine și da, profii au dreptate când spun că părinții nu se impun suficient in fața copiilor. Eu, de exemplu, nici nu aș îndrăzni să merg acasă - sa îi răspund obraznic unui profesor. Dar as merge și mi s-ar repeta că nu am dreptul să mă comport asa, că ,,jobul'' meu e școală și că dacă nu am fost jignita și vădit neîndreptățită - sa fiu mai rezervată in atitudinea față de un adult, mai ales prof. Și nu era așa pentru că mama era profa - asta însemna educația părintească , mai presus de orice.