Bravos, domnilor. Voi va cititi? Ar fi ceva...
Intai. Daca Dumnezeu exista, El este superior noua, si prin urmare voi nu puteti sa va dati cu presupusul despre El, ci doar sa cautati revelatia Lui (descoperirea Lui).
Doi. Daca am face presupunerea ca Dumnezeu nu exista, si El exista, tot ce gandim noi nu are sens, desi poate sa determine fraze rationale in contextul a ceea ce cunoastem noi. Sa presupunem ca nu exista, in ipoteza ca exista totusi, dar noi nu stim. Ce am putea zice despre El - ce se zice despre El (argumente si pareri contra existentei Sale). Si?
Trei. Sa presupunem ca nu exista Dumnezeu. De ce se face atunci o asa de mare valva? De ce multi incearca sa dovedeasca lipsa existentei Sale? Si, daca e un mit, de ce nu e ca si orice alt mit, ca toti stiu ca e mit?
Patru. Dumnezeu exista. A, ca nu crezi... asta e altceva. A crede ceva nu defineste ce crezi, fiindca nu ai mai putea sa crezi. Nu exista premisa care sa poata postula ca Dumnezeu nu exista. Dar Dumnezeu, care exista, poate postula ca Dumnezeu exista. Fiindca Dumnezeu, care exista, exista prin Sine Insusi, altfel nu ar exista Dumnezeu. Tu nu esti prin tine insuti. Daca vrei sa intelegi ceva din Dumnezeu, incearca sa vezi ce a descoperit El despre Sine. Daca nu, poti sa-ti dai cu parerea. Dar oricum nu conteaza...