Ce te-a impresionat azi?

Uneori ne impresionează anumite chestii din cotidian, că, deh, suntem ființe emoționale.

Așa că hai să mai povestim și noi p'aci despre ceea ce ne-a impresionat la un moment dat...

Nu știu dacă această poză este reală sau e un trucaj, însă dacă este reală e clar că m-a impresionat.  „O leoaică şi puiul ei traversează savana, dar căldura fiind excesivă, puiul de leu este în mare dificultate în a ține pasul cu mama sa. Un elefant şi-a dat seama că puiul de leu nu va rezista şi l-a cărat până la o sursă de apă, mergând alături de mama sa”.  

Zilele trecute, in UPU la Sp. Universitar, asteptam ceva investigații. Pe un pat alăturat, o doamnă de vârstă onorabilă, vadit agitata si ingrijorată, se tot uita pe jos. Lângă ea, un domn ii spune cu glas iubitor:

- Stai linistita, rezolv eu. 

Il văd că se descalță și, rămânând în șosete, o incalță pe doamnă cu pantofii lui. Brancardierul o pune pe caruț iar domnul o împinge linistit spre hol. In sosete. 

Trebuia să ajungă la tomograf, dar Doamna își pierduse pantofii in nebunia din urgența...

Am plâns. 

Da, există multe momente în viața noastră care ne impresionează, ne transmit ceva special, ceva care ne face să simțim intensitatea celor mai mărunte lucruri pe care, de cele mai multe ori, nici nu le sesizăm. Despre astfel de momente propuneam să vorbim în acest thread.

Și bineînțeles despre poze care pot spune mai mult decât sute de cuvinte...

O fata tanara , de fapt o mamica tanara care pe o banca manca si plangea . Vorbeam la telefon in acel moment asa ca am sunat dupa pe cineva din zona sa mearga sa o intrebe ce problema are . Poate o depresie ...... poate o suparare dar ... m-au durut pe mine lacrimile tinerei mamici .

Rasarit si apus

Astazi.. m-a impresionat sosirea in lumea asta a noastra a celui mai tanar nepotel al meu. Nimic mai pur si mai uimitor decat un copil nou-nascut. M-a facut praf.

Pe mine m-a impresionat povestea lui Sașa, pe care doar ce o auzii alaltăieri când încă eram undeva la munte. Sașa e un hibrid de husky, ajuns după o serie de peripeții în gospodăria unor oameni de munte. L-au găsit abandonat și vai de el sub o mașină. Nu știu dacă mă mai ținea minte de anul trecut, însă pe mine m-a lătrat doar de două ori, în semn că m-a recunoscut și totodată i-a anunțat pe cei ai casei că cineva le-a intrat în ogradă. Am luat , ca de obicei, siropuri din muguri de brad și alte soiuri, am băut o țuică, acolo, și ne-am pus pe vorbă. Mi-au povestit cum Sașa e paznicul lor și „umbra” lor fidelă oriunde s-ar duce, în special atunci atunci când merg pe munte după fructe de pădure și altele. Odată, când se aflau într-un loc umbrit, s-a pus în calea lor, a început să latre și pur și simplu nu i-a mai lăsat să meargă mai departe.  Au ascultat câinele și au luat-o pe lângă, dar chestia era că în spatele stufișului era un urs, care și-a făcut ulterior simțită prezența, însă s-a îndepărtat din cauza lui Sașa, care era dispus să moară cu ursul de gât! Cam asta-i cu Sașa. El își vede de treabă și la el în curte nu intră decât cine trebuie...

Asta. Nu cred deloc ca dragostea e solutia, însă omul are dreptate in rest.

https://www.lapunkt.ro/2019/11/despre-insingurare-si-dragoste-in-era-digitala/

Fiero a scris:

Asta. Nu cred deloc ca dragostea e solutia, însă omul are dreptate in rest.

https://www.lapunkt.ro/2019/11/despre-insingurare-si-dragoste-in-era-digitala/

Eh, dragostea oricum e soluția universală, condiție sine qua non. Bine, or fi și alte soluții particulare. Oricum, cam are dreptate. Dincolo de beneficiile pe care ni le oferă tehnica, putem vorbi de o însingurare în era digitală. Mai rar merg cu mijloacele de transport în comun. Dar când merg fie cu autocar, autobuz, metrou, tren etc., aproape toată lumea e cu ochii în telefon și tastează. Oamenii sunt unul lângă celălalt, însă de fapt sunt singuri, fiecare în „lumea lui”. 

Vriies a scris:

Dar când merg fie cu autocar, autobuz, metrou, tren etc., aproape toată lumea e cu ochii în telefon și tastează. Oamenii sunt unul lângă celălalt, însă de fapt sunt singuri, fiecare în „lumea lui”. 

Am observat si eu acest lucru si nu numai la noi in tara. Chiar si in Germania am observat aceasta "moda"! In mijloacele lor de transport in comun (au un sistem perfect din acest punct de vedere) inainte oamenii tineau in mana o carte, o revista sau un ziar sau pur si simplu contemplau, sau dialogau unii cu altii, iar acum telefoanele i-au acaparat de tot.

Chiar daca tehnologia aduce multe avantaje si ne ajuta in multe, cand este vorba despre a citi o carte, eu prefer sa citesc o carte tiparita pe suport de hartie, natural, nu pe suport artificial!