Sherlock a scris:
Romania e la o aruncatura de bat de Rusia, unde visezi tu stat fascist?
În comunism erau doar câteva lucruri pe care era interzis să le spunem. În prezent sunt doar câteva variante care ne sunt permise să le gândim. În comunism ni s-a luat averea ca să fie proprietate comună a statului. În prezent ni s-a luat până și creierul ca să fie proprietate masonică.
România a fost a masoneriei de la înființare, iar acest "liant social" cvasi-secret a unit pe la spate instituțiile statului formând fascia. Partidele politice au fost pe la spate unite la fel. (Logic, dacă chiar ești politician, cum poți să te angajezi în masonerie, știind că astfel ți se interzice politica?) Singurul moment de reorganizare a statului român a fost o ingerință rusească permisă între 1944-1967, după Yalta și după ce rușii au alungat familia regală.
...Pentru numai 20 de ani de rusism, masonii au crezut că pot arunca până astăzi tot răul lor în cârca rușilor! Dar, așa cu am mai citat, reorientarea României către occident s-a făcut deja de 50 de ani fără ca acel stat să mai aibă de atunci vreo influență politică sensibilă asupra României.
După 89 fascismul a fost infuzat în Ro mai degrabă pe linie italiană decât germană.
*
Un toiag care se transformă în șarpe avea și conducătorul evreilor, "poporul ales". Altă "rasă superioară", același simbol.
Acest toiag a rămas familiei regale sioniste, regilor iudeilor.
*
Dreptul la familie se clarifică la nivelul la care a fost declarat în plan internațional: ONU sau UE.
Un drept al omului nu poate fi problemă specifică a unui stat anume, afară de cazul în care încercăm infuzarea acelui stat cu o atitudine nazistă: disprețuim legislația internațională la care am aderat și o înlocuim cu ce ne-ndeamnă niște politicieni huiduiți.
Poporul român este mobilizat la o acțiune contrară drepturilor omului, care ne scoate din declarațiile respective: facem discriminare între oameni pe bază de orientare sexuală, impunând restrângerea unui drept uman la ceice sunt homosexuali. Nu se poate.
Bine ne șade nouă acum, tot mai asupriți fiind de "noua ordine" sclavagistă, care ne acaparează sub diverse acoperiri, să ne apucăm să disprețuim tocmai aceste documente internaționale care ne protejează juridic de abuzuri?
Dacă chiar aveam o problemă cu familia, trebuia discutată în plan internațional. Faptul ca noi să ne apucăm să definim "familia noastră" la nivel național, de parcă ne considerăm sexual diferiți de celelalte nații, se poate considera un aer de superioritate ofensator la adresa celorlalți, cam din aceeași categorie cu injuriile sexuale. Populism.
