Lxn a scris:
Deci în Ro numai partenerul de sex are voie să bată și chiar bate mult, iar trendul este de creștere a violenței, cu atingerea recordului european. Cum or fi făcând, domne, cu atâta securitate antitero?
Mda și încerc să găsesc explicații ale fenomenului...
Poate că explicații ale acestui fapt le găsim în ceea ce numim tradiție. Poate căar părea hazos, dar să ne reamintim doar de proverbul „Bătaia e ruptă din Rai” Sau de „Pravila lui Vasile Lupu”, care a fost valabilă până prin sec. al XIX-lea, în care se legifera modul în care bărbatul avea voie să-și pedepsească nevasta (a se traduce: să o bată). Adică, în Pravila domnitorului moldovean erau tolerate, dar nuanțate, sancțiunile fizice pe care bărbatul le putea aplica nevestei. Condiția era să nu le aplice cu „vrăjmașie”. Astfel, soţul avea dreptul să-i aplice o corecţie partenerei de viaţă atunci când aceasta era vinovată de ceva, în opinia soţului ei. Însă şi atunci cu măsură, deoarece pravila prevedea că femeia trebuie bătută „fără vrăjmaşie şi cu multă măsură”, în caz contrar femeia avea dreptul de a cere desfacerea căsătoriei: „Poate să îndirepteadze şi să cearte bărbatul pre muiare-ş, pre lucru adevărat şi pre direptate, iară nu cu înşelăciune şi fără de cale şi încă să o bată şi când va fi cu vină, după deală ce va fi făcut, şi atunce cu măsură”.
„2. Doaă lucruri oarecari sprijinesc pre bărbat să nu să cearte, cându-ş va bate muiarea: când o va fi bătut pre vina ei; a dooa, când o va bate puţinel.”
Și iată și o explicitare a termenului „vrăjmășie”:
„6. Fără de măsură şi cum nu să cade şi cu vrăjmăşie să cheamă bătaia, când să face cu toiagul şi mai vârtos când să va svărâma lemnul, sau să facă cu acesta rane să margă sânge, sau când o va lovi cu lemnul în obraz, sau în cap: atunce de pururea să va certa bărbatul pentru vrăjmăşia lui.”
„8. Nu să cheamă bărbatul vrăjmaş muerii sale, de o va bate numai o dată. Iară de o va bate de pururea şi de mai multe ori, fără de vină, atunce să dzice că iaste cu vrăjmăşie asupra ei.”
„9. De-ş va bate neştine muiarea cu pumnul, sau cu palma, nu să cheamă că iaste cu vrăjmăşie asupra ei, de o are bate cât de mult şi de des.”
Însă dincolo de aceste tradiții, e bine de văzut din acele publicații faptul că, pe ansamblu, cu toată tradiția, situația nu-i cea mai „rea” la noi. În țările așa-zise „vârf de lance” în ale educației și emancipării, situația asta e departe de sta mai bine.
