Poetul roman preferat

Mihai Eminescu, Lucian Blaga si George Bacovia.

Bacovia, Eminescu, Cosbuc...

ddesiree a scris:

Nichita Stănescu, de departe. Poate şi din cauza faptului că am optat tot timpul pentru versul iesit din noţiunea de 'normal', iar el fiind neomodernist, bine

bridget jones a scris:

foarte bine punctat!

frumosul nebun al marelui oras, Nichita! a fost si ramane poetul sufletului meu, a fost primul caruia i-am retinut versurile de placere si nu pt.ca trebuia.

i-am placut si pe Alecsandri, Cosbuc, Bacovia, Minulescu, Blaga, Avramescu, Doinaş, apoi am descoperit poeziile lui Rilke, Emily Dickinson, Baudelaire, dar mereu am revenit la prima dragoste, Nichita.

cand raman fara cuvinte in fata iubirii, el ma ajuta, ma inspira...

iar favorita mea e unul din multele "Poeme"

"Spune-mi,daca te-as prinde intr-o zi

si ti-as saruta talpa piciorului,

nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,

de teama sa nu-mi strivesti sarutul?"

Dar ce zici de Dinescu? Eu l-am (re)descoperit recent şi am senzaţia că volumele lui sunt ca un drog. Mai jos un exemplu (Sub cerul aşteptării, din Ivocaţie nimănui, 1971).

Simt nevoia să ascult un s

LaCubieres

E poet, e roman, imi place cum scrie si totodata e necunoscut. Si inca "o data" totodata e si membru roportal. De ce nu are voie sa se alature gusturilor voastre? De ce nu am dreptul la opinie persoanla si ON TOPIC la acest topic? Doar pt ca fac mistouri pe alte topicuri? Rusine.

LaCubieres imi place cum scrie si repet: e poet, e roman (in ciuda nick-ului lui) si scrie frumos.

Dovada sensibilitatii lui (Nuante de alb se numeste topicul inca activ pe acest forum):

Mii de vieţi ne

Mihai Eminescu

ddesiree a scris:

Tudor Arghezi promovează iubirea de tip casnic, iar femeia iubită apare deja sub ipostaza soţiei;

nu intotdeauna...are si Arghezi poezii foarte faine de dragoste

Domnita

De-amar de timp, scriindu-ti si cantand,

Stau cu-o ureche-n zid si la pamant.

Pridvorul tau, de sus, din turla mare,

Nu a cinstit scripcarul cu o floare.

Tocita-i pana-n slova ta,

Si corzile, nici ele, nu mai pot canta.

Domnita cu cinci turle la cetate,

Rabdai aproape anul jumatate,

Si-n asteptare, numar ca nebunii

Luceferii rotiti din coada lunii.

Nici slut nu sunt si am destoinicie

Si la stihiri, dar si la cerbicie.

Nu te cersesc.Te vreau.Am dreptul.Sunt

Legat de umbra ochilor tai crunt,

Si-s doara Fat-Frumosul din poveste,

Ajunga stihurile-aceste.

Mai zic atat: Ia seama bine,

Ca-s neam din hotii fetelor Sabine.

Lynxulnegru a scris:

da-mi voie sa-l apar un pic pe Arghezi. Poate ai citit poeziile gresite. Arghezi are niste psalmi cutremuratori si daca imi aduc bine aminte si niste sonete extrem de frumoase, scrie in imagini la fel de taioase ca niste cutite. Dupa Eminescu, Arghezi a adus o noua revolutie a limbii romane in poezie.

In plus, sper ca nu te superi, dar cred ca este o eroare sa spui ca in versurile de mai sus Arghezi vede femeia sub ipostaza sotiei. Acolo este vorba despre altceva. Barbatul o asteapta pe femeie si dorul ei ii este drag iar iubita este o imagine ideala. Atat de drag incat, atunci cand ea apare, cand ea devine realitate (o realitate care ar putea sa nu se ridice la inaltimea idealului) barbatul ar dori sa revina la starea de asteptare, ar dori sa revina la starea de asteptare a ei. Daca stai bine sa te gandesti este foarte frumos...

:P Arghezi a fost un magician al cuvantului, de la firul de iarba pana la stele.

Macedonski...

unii l-au votat pe eminescu pentru că e singuru' de care au auzit.

preferatul meu,