ca sa nu mai dau prilej la glume, voi renunta deci la partea cu framantarile proprii.
vorbim de ceva timp de crestinism , insa ce reprezinta el pentru umanitate, sau in plan personal?
pareri personale:
crestinismul a aparut si s-a dezvoltat, nu datorita Jertfei, caci jertfa o intalnim si in alte religii,
nu datorita Invierii, care este prezenta la vechiile religii, ci datorita Promisiunii.
atat religiia mozaica, egipteana, greaca, sau romana, nu pomeneau nimic despre o viata de apoi, la aceasta nu puteau accede muritorii, ci doar initiatii. astfel pentru prima data in istoria umanitatii apare pentru prima data promisiunea lui Hristos, aceea de a gasii o imparatie a lui Dumnezeu, dupa momentul decesului fizic.
dincolo de conjuctura istorica, politica si militara a acelor vremuri, Iisus aducea oamenilor o noua speranta, intr-o lume a razboaielor, a sclaviei, a foametii, a bolilor...aceea a continuitatii, a ideii ca prin umilinta, ascultare, etc vom dobandii vesnicia alaturi de Tatal.
cand speranta de a trai in conditii civilizate dispare, o asemenea promisiune devine un crez, o speranta de care te agati cu disperarea omului deznadajduit, lipsit de orice viitor.
acestea cred ca au fost premisele dezvoltarii crestinismului timpuriu, restul...va las pe voi sa judecati, sa ma judecati, sau mai stiu eu ce.
cu drag...tuturor!