Cristina_282017 a scris:Azi am vorbit cu sora mea care mi-a spus că mama i-a zis ca a reușit deja să mă îndepărteze. Și mi-a confirmat ca părinții mei ma resping total. Si mi-a zis ca atunci când ii vizitez le e lehamite... Nu înțeleg cu ce am greșit, unde și când am eșuat. Pana acum m-am străduit sa ii ajut cu tot ce am putut, pana am ajuns eu la sapă de lemn efectiv. Când eram copil m-am străduit sa fie mândri de mine, nu am creat probleme părinților mei niciodată cu nimic.. Nu înțeleg de unde ura asta vizavi de mine...? De unde atâta respingere? Eu am simțit de multa vreme ca sunt respinsă, însă mă străduim sa le întru în voie, sa le fac pe plac doar ca să ma accepte. Vad ca nu am reușit și ma simt învinsă efectiv, goala pe dinăuntru și fără speranța. Cum sa depășesc faza asta? Sunt tare dezamăgita. Nu cred ca merit acest tratament.
Dispari un an (ai servici nu?) de acasă. Dacă se poate dispari din zonă, schimbă-ți numărul de telefon, să nu mai știe nimic de tine. Daca a trecut un an mai merge înca unul sau doi. Dupa trei ani zboară pe nesimțite încă cinci. Te-ai acomodat, viața e frumoasa, ai rostul tău... După încă niște ani vei primi niste hârtii care-ți vor da vești despre ei...
..., dar ideea "ascunderii adevarului" nu face parte din viata mea, ca sa fim bine intelesi )