DE CE SUNT CURVELE DEPRESIVE
Depresia in relatie
Depresia la o femeie egoista (sau un barbat egoist), vine din faptul ca ea (el) nu se iubeste si de aceea nu stie ce sa faca ca sa traiasca corect sentimentele. Pentru ca e golita afectiv, asteapta sa vina altii sa-i ofere. Insa ea nu vrea sa ii ofere asa, orisicum, ci numai fix asa cum decide ea, adica nu tine cont de cel de alaturi.
Ca atare, cand nu se potriveste realitatea ei cu a vecinului, pica in depresie.
In final, oamenii, ca sa poata sa se iubeasca pe ei, trebuie sa invete intai sa inteleaga pe ceilalti in realitatea lor.
Apoi sa invete sa ii si acepte in acea realitate, chiar daca ea nu se suprapune peste a lor.
Atunci nu mai ai cum sa traiesti dezamagiri in dragoste, ci numai niste tristeti, care le poti varsa, si se duc. Toti care zic ca au avut dezamagiri in amor, inseamna ca au pretins ceva imaginat de ei, ca altfel nu erau dezamagiti.
Daca nu ai asteptari nerealiste, nu ai cum sa fii dezamagit.
Poti fi trist, ca cel de alaturi nu vrea sau nu poate sa aiba cu tine o relatie calitativa, insa nu esti dezamagit.
E ca si tristetea, cand vezi un lucru ce-ti place, insa stii clar ca nu poti sa il ai...esti putin trist, insa trece.
Un lucru ce-l cunosti nu poate sa te dezamageasca, pentru ca A DEZAMGI, asa cum spune si cuvantul, inseamna sa te scoata din amagire, adica a spulbera imaginea pe care tu ti-ai creat-o, evident fals.
Daca tu ai evaluat corect situatia si realitatea concreta nu doar a ta ci si a partenerului, deci l-ai citit in realitatea lui, nu ai ce false imagini sa-ti creezi, deci, nu ai din ce iluzie sa iesi, la final nu esti dezamagit. Toti tipa sus si tare ca se chinuie sa cunoasca pe cel de alaturi.
Dar nimeni nu zice, vreau sa il inteleg pe celalalt in realitatea lui, nu in a mea, unde reperele sunt numai ale mele. Si cand ajungi sa-l cunosti pe celalalt in realitatea lui, atunci abia poti sa suprapui cele doua realitati, a ta si alui, si daca suprapunerea e mare, atunci poti avea sanse sa reziste relatia, daca nu, e pa.
Si sa mai stii, ca nu e musai ca realitatea in care sta partenerul sau partenera sa fie clar cea obiectiva.
Insa, daca acest lucru il iei in calcul, si nu te deranjeaza profund, adica nu-ti produce nefericire, este OK.
Poti face relatia sa functioneze. Si aici dau un exemplu concret.
De exemplu: un barbat, care zice ca femeile sunt rele. Bun, deci aia e realitatea lui...el asa a vazut femeile, nu a avut minte destula sa nu generalizeze 100%. Tu, stiind asta, pricepi ca in mintea lui, este posibil sa te vada si pe tine rea, mai devreme sau mai tarziu.
Daca acest lucru nu te deranjeaza acum, si esti convinsa ca ii vei face fata mai incolo, poti incerca sa faci relatia.
Daca apar probleme pe parcurs, le rezolvi, insa nu esti dezamgita, pentru ca stiai ce ai luat in calcul, si erai pregatit.