Început de Jet Black, Mar 14 nov 2017 · 42 răspunsuri · 3.800 vizualizări
Multi ne cautam "jumatatea" si am auzit multe povesti in genul are cariera, arata bine, destept/desteapta, dar e deprimat/a ca nu are pe cineva alaturi.
Oare nu trebuie sa fim noi impliniti inainte de orice?
De ce cautam sa fim cu cineva si visam sa ramanem toata viata cu acea persoana? Chiar avem nevoie de cineva sau e doar o frica de singuratate si instinct de reproducere?
Ar fi nevoia de a iubi si de a fi iubit, dar tot asa oare nu ar trebui sa invatam sa ne iubim pe noi mai intai?
Inainte de a iubi si altele, omul este o fiinta rationala care comunica si are nevoie de cineva cu care vorbeste, se bucura de micile placeri ale vietii.
Singur, omul este redus la tacere, care duce la depresie si altele.
Pai pentru ce exista prietenii? Cand zic singur ma refer fara partener/a nu singur pe insula pustie, izolat de societate.
@Initiator:
Daca esti singur/a si nu iti place sa fi singur/a, cauta pe cineva.
Daca esti singur/a si nu ai nimic impotriva, dar ai prieteni, cunostinte, familie care te preseaza sa iti cauti pe cineva, zi ca ei si fa ca tine si evita-i cat mai mult posibil.
Daca esti cu cineva si nu vrei sa rupi relatia pentru ca asa e bine, maica, sa stai cu funia de gat pana la moarte, atunci discutam mai mult...
@Olga:
Depresia in doi e mai naspa decat depresia singuratatii.
Editat Mar 14 nov 2017 21:40
E o discutie deschisa, generala si putin filozofica.
Partenerul de viata are multe roluri si e un contract cu beneficii reciproce ... nu m-am gandit deloc la o insula pustie, numai in basme se intampla asa ceva.
Unii oriunde se simt singuri. Evidentiaza-te prin ceva cand iesi din casa ... vei vedea rezultatul.
Motivele sunt in primul rand biologice (programarea pentru perpetuarea speciei) si culturale (exista atatea traditii in care cei ramasi singuri, din poroprie alegere sau pentru ca nu-i alege nimeni, sunt stigmatizati (Don Juan neasezat la casa lui, fata batrana, curvar, curva etc).
Acum s-au mai schimbat lucrurile, nu neaparat in bine (a aparut generatia de femei care uraste barbatii si simultan generatia de barbati care uraste femeile,ca asa e la moda, sa cante cocosul sau gaina pe gard). Poate asa se va produce o epurare a celor care "iubeau" pentru glorificarea proprie.
Daca avem nevoie pentru a trai...? Nu neaparat. Adica nu cred ca se aplica tuturor. E subiectiv, pentru ficare.
Daca esti bine singur, stai singur. Daca simti nevoia sa fii cu cineva, fii cu cineva. Nu trebuie sa ramai singur si sa cauti implinirea de unul singur, doar pt ca unii zic ca asa e cool.
Da, e ok sa cauti sa te iubesti pe tine insuti, pentru ca numai asa vei putea iubi o alta persoana. E ok sa te simti bine singur, sa nu ai NEVOIE de altcineva, ca sa nu te mai simti singur.
Dar omul nu e facut/programat sa fie singur pe perioade foarte lungi de timp.
Sunt doua feluri de oameni singuri - oamenii fara partener, dar care au copii, frati, parinti, prieteni si oamenii cu adevarat singuri, care nu mai au pe nimeni.
La un moment dat, singuratatea ajunge sa fie apasatoare pentru ambele categorii de oameni.
Avem nevoie de cineva cu care sa impartasim intamplarile vietii, bune, rele.
Amarena a scris:Avem nevoie de cineva cu care sa impartasim intamplarile vietii, bune, rele.
N-am avut niciodata nevoia asta. Intamplarile le simt individual si n-am nevoie de umeri sa plang sau sa rad cu cineva.
In schimb am nevoie de un partener de jug. Ca jugul e mai usor de tras in doi. Adica am nevoie de cineva sa fac lucruri. Sa fac proiecte si sa le duc la bun sfarsit. Proiecte materiale sau emotionale.
Si, da, pentru a fi impliniti oamenii de felul meu au nevoie de parteneri in proiectele lor.
Restul e tacere.
O cunostinta, un barbat de 43 de ani, holteu ... se va casatori cu o unguroaica de 65 de ani la care sta "in gazda" pentru ca gateste exceptional femeia.
A preferat sa locuiasca la cineva sa nu inchirieze singuratate.