Cand apar discutii despre religie sau dumnezeu, propun interlocutorului sa schimbam subiectul. Din experienta (vasta) stiu ca astfel de discutii NICIODATA nu duc la nimic bun. Am avut ocazia sa discut cu persoane chiar ok aparent, aveam lucruri in comun, radeam la aceleasi glume, dar cand a venit vorba de religie, lucrurile s-au schimbat radical. Si nu pentru ca as fi combatut eu religia, ci pentru ca incerca persoana respectiva sa ma convinga ca sunt pe o cale gresita, ca papa e inlocuitorul lui dumnezeu pe pamant si ca sunt un om de nimic ca nu cred, ca sunt o persoana limitata in gandire, daca nu cred si alte ofense, la care nu m-as fi asteptat, avand in vedere felul in care comunicasem inainte. Drept pentru care, cand apare cea mai mica aluzie la religie, schimb subiectul.
In acelasi timp, cred ca poti lucra alaturi de persoane religioase, poti avea relatii sociale, dar nu poti convietui cu un partener religios, daca tu nu esti. Asa ca sunt de parere ca orientarea asta trebuie cunoscuta de la primele contacte. Tot un gen de aparare este.

