Da' parintii ce zic la asta? Sau cine te-a lasat in intuneric sa stai sa plangi in pat dupa un barbat, nici in evul mediu nu se intampla asa ceva!!!
Oare fac bine?
Început de M1elena, Mar 6 iun 2017 · 94 răspunsuri · 5.758 vizualizări
Nu imi inteleg starea, cand cred ca pot trece peste, cedez imi vin in minte anumite momente parca sa ma raneasca si plang tot timpul.Si nu vreau sa se apropie nimeni de mine.Am fost si la psiholog si doamna aceia ma facut sa ma simt si mai rau.Deoarece nu eu am ales unele momente sa mi se intample in viata si a avut o atitudine care ma facut sa vin acasa la starea mea.
io i-as bate pe unii psihologi.
adevarul e ca greu gasesti unul bun pe aici. si cred ca si prin lume.
uite cum sta treaba.
TU ai o singura viata si esti singura care poate sa schimbe ceva.
Poti sa ramai o victima sau poti sa te ridici si sa mergi mai departe.
Nu astepta sa vina altii sa te scoata din rahat.
Rahatul te acopera si nimeni nu te vede din el.
Prin urmare, vei ramane in rahat pana in momentul in care vei hotari ca, indiferent de risc, merita si trebuie sa iesi din el.
Editat Mie 7 iun 2017 00:22
Deocamdata ma tratez cu un antideptesiv din plante.Macar,pot sa dorm.
M1elena a scris:Deocamdata ma tratez cu un antideptesiv din plante.Macar,pot sa dorm.
Si cum te descurci cu viata de zi cu zi? Te poti duce la job? Sau cum faci?
Ma duc la job, ies cu prietenii..etc dar fac lucrurile acestea mecanic, nimic nu imi face placere.Iar daca am monente in care ma simt mai bine dupa o perioada cedez iar.Eram bine pana sa-l intalnesc pe omul acesta.
La un moment dat vei intilni un alt barbat care sa te dea pe spate ;)
M1elena a scris:Ma duc la job, ies cu prietenii..etc dar fac lucrurile acestea mecanic, nimic nu imi face placere.Iar daca am monente in care ma simt mai bine dupa o perioada cedez iar.Eram bine pana sa-l intalnesc pe omul acesta.
Adica pana sa-l intalnesti te duceai la job, ieseai cu prietenii, chestii de astea. Acum faci aceleasi lucruri, dar le faci mecanic? Si inainte le faceai la fel, doar ca nu-ti dadeai seama. Si? Ce s-a schimbat?
Sincer acum. Tu chiar suferi? Sau ai vrea sa suferi? Te simti vinovata ca nu suferi suficient de mult? Intrebarile pot parea ciudate, dar mai gandeste-te.
Inainte nu luam antidepresive nu plangeam zi de zi, acum daca dorm sau nu e accelasi lucru tot obosita sunt.Epuizata psihica de atata plans si de neputinta de a rezolva starea in care sunt.Imi aduc aminte cand imi spunea ca intr-o zi o sa vrea sa aiba un copil daca o sa gaseasca un partener potrivit.Si asta in patul meu, langa mine.Ma simt rau, parca eu nu a-si fii un partener bun sau o mama buna.Am plans atunci fara sa ma vada..
Trebuie sa accepti ca nu esti partenera potrivita pentru fiecare barbat, asa cum nici fiecare barbat nu este partenerul potrivit pentru tine.
Parerea mea este ca totul s-a transformat deja intr-o obsesie ... barbatul care te-a respins si care acum te ignora.
Inteleg ca iti este greu sa accepti asta, dar trebuie sa mergi mai departe si sa distrugi orice iti aminteste de el.