Dupa cum am spus, nu am de unde sa stiu decat ce am vazut mergand la el, probleme pe drum incercand sa ajung la el. Sa spunem ca au dreptate cei mentionati de tine in legatura cu Arsenie Boca, eu nu sunt contra, dar atunci Tina de ce era trasa inapoi? In alte cazuri daca un preot nu avea har de la Dumnezeu, ea nu avea nimic impotriva lui, dar cand intalneam un preot cu har comportamentul ei se schimba. Practic acel care o controla, arata ca nu vrea sa fie aproape, vrea sa plece din preajma acelui sau din locul in care el isi piedea puterea. Daca ei au dreptate de ce se intamplau astea... Inca ceva, nu inseamna ca daca gresesc cu ceva anume, atunci sunt rai. Este posibil sa aiba dreptate, este posibil sa nu, asta numai Dumnezeu stie cu siguranta. Dar cum am spus daca este sa judec dupa ce am vazut, as spune ca nu cred. Diavolul nu fuge de alt diavol. Pe de alta parte, cand eram pe drum catre Arsenie Boca, daca era asa, diavolul trebuia sa stea ascuns daca Arsenie Boca era de al lui, nu avea nici un rost sa iese la suprafata sa o traga inapoi, deoarece nu avea nici un efect vizita... zic eu. In ce priveste minunea Sfintei Lumini, ca sa te convingi ar trebui sa mergi direct acolo, dar uite ce spune aici ca pana si ceilalti din alte religii vorbesc despre noi. Ceea ce ar fi destul pentru a ne convinge, este locul Mormantul Lui Isus si in ziua de Paste al CALENDARULUI nostru. Adica al ortodocsilor. Oare nu este un semn relevant? Si inca ceva, focul nu arde si apare la rugaciunea la cererea patriarhului ortodox, nu unui catolic, nu unui sectant dintre ''pocaiti'' care acesta este controlat de gardieni inainte sa intre in MORMANTUL LUI ISUS, daca are vre-o sursa de foc la el. Sa nu uitam ca flacara nu arde, ca semn Dumnezeiesc. Cu toate acestea, unii tot nu cred. Dar se pot duce sa se convinga, dar dracu, nu ii lasa. ''Nu te du ma, lasa ca tu stai bine asa, cine sunt ei, cu siguranta mint.''
Mărturia care va constitui începutul călătoriei noastre a fost scrisă de către istoricul armean Kirakò Gandzakeţi (1201-1271), în lucrarea sa „Istoria Armenilor”. Această lucrare a fost scrisă pe la jumătatea secolului al XIII-lea şi descrie fapte istorice petrecute în perioada dintre secolul al IV-lea şi al XIII-lea. Printre aceste fapte este cuprinsă şi descrierea aprinderii minunată a unei candele pe care Sfântul Grigorie Luminătorul o aşezase în Mormântul lui Hristos în jurul anului 330.
„Se spune că Sfântul Grigorie a aşezat o candelă în Mormântul lui Hristos şi, prin rugăciunile sale, L-a rugat pe Dumnezeu ca la Praznicul Paştilor locul să se lumineze cu o Lumină nematerială, fapt care se petrece până în zilele noastre”.
Arabul Ibn al-Qass (940)
Jurisconsultul arab Ibn al-Qass s-a născut pe la sfârşitul secolului al IX-lea şi a murit în 946. A fost un desăvârşit cunoscător al legii islamice şi scriitor al multor opere teologice. Printre acestea este cuprinsă şi opera Kitab dala’il al-qibla, în care se menţionează pentru prima dată o descriere de o mare însemnătate a ceremoniei Sfintei Lumini.
„De la Paştele creştinilor, în Sâmbăta Mare, creştinii ies de la locul Mormântului şi
merg în jurul stâncii care este înconjurată cu o balustradă. De acolo privesc Mormântul şi toţi împreună se roagă şi se închină înaintea lui Dumnezeu Cel preaînalt, de la rugăciunea de dimineaţă până la apusul soarelui. Emirul şi imamul templului sunt prezenţi. Sultanul încuie uşa Mormântului. Toţi stau nemişcaţi până ce zăresc o lumină, asemănătoare cu un foc alb, care iese din interiorul Mormântului. Atunci sultanul deschide uşa şi intră ţinând o lumânare, o aprinde cu acel foc şi apoi iese. Flacăra lumânării aprinse nu arde.