Multiplele fatete ale Maevei

Mi-as fi dorit sa nu mai fi fost asa tampita in anumite momente ale vietii mele. Nu mai am cum repara ce am fost sau am facut.. 

E greu sa fiu eu in perioada asta.. Atata tot... 

Ninen a scris:

Teatrul e un loc de ascunzis, acum si asta mi s-a luat. Bine, o sa vedem la toamna ce va mai fi. 

Ce oportunitate ai in toamna?

observant a scris:

Ce oportunitate ai in toamna?

Nu am niciuna. Nici acum, nici la toamna. Dar mna... Ziceam si eu sa nu para ca imi tai venele chiar acuma. 

Stiu pe cineva care, cand se simte asa, trage o cura de injuraturi la adresa universului, apoi rade ca buddhistii fara motiv, asa, sfidator, si apoi face chestii, orice, munca, bricolaj, sex, mers pe jos pana la epuizare, si imbarbatat din nou, pentru a infrunta shitul cosmic.

observant a scris:

Stiu pe cineva care, cand se simte asa, trage o cura de injuraturi la adresa universului, apoi rade ca buddhistii fara motiv, asa, sfidator, si apoi face chestii, orice, munca, bricolaj, sex, mers pe jos pana la epuizare, si imbarbatat din nou, pentru a infrunta shitul cosmic.

Dupa cum am zis, ma inecam in munca daca era cazul. Dar mna, sa speram ca voi gasi. Astept un raspuns de la o gelaterie. Daca zic aia da, o sa fiu prea obosita dupa munca ca sa ma gandesc cat de singura sunt sau cate greseli am facut. 

Ninen a scris:

Simt ca mi-am irosit viata pe nimicuri. Si ca altii au reusit sa fie fericiti si eu am ramas in urma.. Dar asta e.. 

https://soundcloud.com/samuel77/afterlight?ref=clipboard

Toti isi irosesc viata pe nimicuri. Oamenii cu adevarat realizati in istorie au avut noroc sa traiasca intr-o nisa ce le-a protejat potentialitatile. Gandhi, Tagore, Tolstoi, Byron erau bogati. Lumea nu intelege cat de important este.

"altii au reusit sa fie fericiti si eu am ramas in urma"

Eu suspectez ca asta cu fericirea e un mit, o utopie, o idee idioata. Cred ca putini au o viata armonioasa si usoara, si pe ei ii consideram fericiti. Vad cativa oameni care traiesc asa cum isi doresc, si se simt bine. In general, oameni frumosi si destepti, care calatoresc in jurul lumii, pentru ca au posibilitati materiale, sau se retrag in oaze de pace si fac acolo ce vor.

Pentru restul viata e grea. 

Si eu am fost interogat dur aici daca sunt fericit sau nu. Exista bucurii intelectuale care imi dau fericire, asta e clar, dar in rest, aceleasi orori si mizerii cotidiene ca si la altii.

Insa lumea prea umbla isteric dupa fericire, ca sa o si aiba.

Uite prezentarea cartii "Impotriva fericirii": 

"Am ajuns dependenti de fericire si obsedati de beneficiile „gandirii pozitive“. Cand nu ne indopam cu pastile, citim studii care cauta neobosit fericirea, sau carti de self-help scrise de te-miri-cine despre cum poti ajunge la „o viata lipsita de griji“.

Dar cine spune ca trebuie sa fim fericiti? In Impotriva fericirii, savantul american Eric G. Wilsonarata ca melancolia este un ingredient necesar al oricarei culturi vii. Ea este muza literaturii, a picturii si a muzicii, este forta pe care se sprijina ideile originale si trairile autentice. Vom alege un creier amortit cu Prozac sau un izvor al creativitatii care se hraneste din melancolie? E timpul sa ne eliberam de lanturile „gandirii pozitive“ si sa acceptam tristetea noastra profund umana."

Daca doresti sa o citesti, spune si ti-o trimit acum.

Eu nu mai caut fericirea, caci e innebunitor, ci imi recalibrez si recadrez mereu ideile prin abordarea rational-emotiva a lui Albert Ellis, si caut sa ma bucur de micile placeri ale vietii, carora le sorb deliciile: arta, cultura, sex, emotii frumoase, lecturi, plimbari, samd.

Si totusi exista o frumusete in a lupta cu aceste greutati, pana la capatul vietii.