Multiplele fatete ale Maevei

The Writer

foarte misto. am vazut-o cand ai pus-o :)

Continui seria lucrarilor in izolare

The Little Composer

Am și io o întrebare.

A văzut cineva?...

1. "Boala Familiei M", Radu Afrim
Montata la Teatrul din Timisoara, piesa a fost invitata la Teatrul Odeon din Paris pentru mai mult de 10 reprezentatii.

2. "Faust", Silviu Purcarete
 Una dintre senzatiile editiei 2009 a Festivalului de la Edinburgh. "Mi-as vinde sufletul sa mai vad acest «Faust» o data", a scris cronicarul de la The Observer. Chiar daca nu la fel de entuziast, The Telegraph apreciaza interpretarea de exceptie a Ofeliei Popii, distinsa cu un premiu de interpretare. Piesa, prezentata in sectiunea oficiala, a fost primul spectacol jucat cu casa inchisa. Inainte de Edinburgh, piesa a mai fost prezentata la Goethe Festival din München, in 2008.

Faust da. Boala familiei M se joaca mai rar asa ca nu. Faust e programat mai des.

Te anunt cand se mai programeaza, sa faci un drum pana in Timisoara sau Sibiu

Ninen a scris:

Faust da. Boala familiei M se joaca mai rar. Faust e programat mai des. de ce?

Cum de ce? Din curiozitate, pt că mi-au atras atenția și io nu le văzui. Poveste-mi despre Faust, pliiizzz! 

Vriies a scris:

Cum de ce? Din curiozitate, pt că mi-au atras atenția și io nu le văzui. Poveste-mi despre Faust, pliiizzz! 

L-am vazut  prin 2016. Mefisto aka Ofelia Popii joaca foarte fain. Se tot contorsioneaza / cameleoneaza pe acolo si face tot felul de intrigi psihologice ca sa il prinda  pe Faust in mreje. Bine, la final si-o ia in freza pentru ca Mefisto e si el pacalit in cele din urma. Sfarseste prost. Faust cedeaza ca e slab de inger. Face tot felul de treburi. Spectacolul este impresionant prin anvergura sa. Momentul in care spectatorii de pe scaune ajung pe scena invitati intr-un moment bahico- infernal. Tobe, dracusori, femei despuiate, foc, artificii, muzica din aia care sa te faca indragostit de iad.  Aia e partea mea favorita si a multora, sunt sigura. Nu vrei sa mai pleci de pe scena. Iti zici:  Damn! its so good in here.

Ninen a scris:

L-am vazut  prin 2016. Mefisto joaca foarte fain. Se tot contorsioneaza / cameleoneaza pe acolo si face tot felul de intrigi psihologice ca sa il prinda  pe Faust in mreje. Bine, la final si-o ia in freza pentru ca Mefisto e si el pacalit in cele din urma. Sfarseste prost. Faust cedeaza ca e slab de inger. Face tot felul de treburi. Spectacolul este impresionant prin anvergura sa. Momentul in care spectatorii de pe scaune ajung pe scena invitati intr-un moment bahico- infernal. Tobe, dracusori, femei despuiate, foc, muzica din aia care sa te faca indragostit de iad.  Aia e partea mea favorita si a multora, sunt sigura. Nu vrei sa mai pleci de pe scena. Iti zici:  Damn! its so good in here.

„verweile doch, du bist so schön!”

 Normal că Faust cedează, că-i și el om. Dar până la urmă, faptul că Faust cedează, nu-i un capăt de drum. Ci un soi de „va urma”, așa, pe termen lung. Faust va călători prin diferite epoci, va avea diferite titluri, va trăi multiple iubiri și experiențe imposibile etc. De fapt, Faust suntem fiecare dintre noi. Cel puțin io cam asta am înțeles din ceea ce s-a străduit bunicul Goethe să ne șoptească la ureche. 

Ah, și dacă spectacolul mai e și cu femei despuiate, nu numai că e partea ta favorită, ci ar fi și a mea! Clar că n-o să mai vreau să plec de pe scenă! 

Usurinta cu care eram subjugati de iad semnifica cat de usor cedam tentatiilor.

Ninen a scris:

Da, mie mi s-a parut ca usurinta cu care eram subjugati de iad semnifica cat de usor cedam tentatiilor

Mda, pot fi multiple interpretări, depinde de mintea, inima și literatura fiecăruia.  Să nu uităm că Goethe a fost un maestru, un om cu vederi înaintate și deosebit pentru epoca lui. 

Acum, nah, vorbind de teatru, per se, depinde mult de viziunea regizorului. Și d'aia ziceam că aș vrea să văd și eu această piesă pusă în scenă.