Multiplele fatete ale Maevei
Început de Maeve, Mie 26 apr 2017 · 2.712 răspunsuri · 50.956 vizualizări
Ruga de la ora 3
"La răsărit,
pe ferestrele de blocuri vechi
Isaia dănţuieşte
la schimbul de verighete
dintre ora 3 noaptea
şi mereul devreme.
La răsărit,
David mânzgăleşte cele mai sfinte poeme
pe garduri şi ziduri
şi ce-a mai rămas din suflete
în grafitti-uri pe care
doar pietrele plimbătoare
le mai întâmpină cu trei degete
conturând o cruce.
La răsărit, autoturismul ateu te seduce
să-ţi vinzi paşii pentru roţi,
ca un Iuda care nu a văzut niciodată
zborul Învierii
ci doar atârnarea deasupra
unghiului drept de lut.
La răsărit dorul se trezeşte neumplut,
şi clopotele dinlăuntru trupului bat mai repede
şi rănile din mâini sunt prea adânci.
Iar eu, ca un Toma necredincios,
am nevoie de un semn,
de un potop de lacrimi de Fecioare Mării
care să-mi inunde arca
ce aşteaptă mereu ramura ta de măslin;
să mă ridic ca un Lazăr
ocrotit de Sfântul Valentin`
cu speranţa că vei fi mereu aici.
La răsărit, se împreunează două mâini mici
sub bărbie,
spatele se arcuieşte într-un semn de întrebare
capul se pleacă
şi obrazul se pregăteşte pentru a fi întors
pe cealaltă parte.
Se zâmbeşte până când zâmbetul devine
hram din tine
şi se naşte un înger din şoapte
să te îmbrăţişeze în aripi
până ne vom întâlni, iar, rugile
la ora 3, în noapte."
Le mage
pe plaja pustie și palidă,
voiam să mă-ncarc de cenușa
cocorilor mei nestatornici
și vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;
voiam să-mi aprind într-o noapte
țigara mai albă ca luna,
și-n jurul meu – nimeni, doar marea
cu forța-i ascunsa și gravă;
voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt – și să lunec
odată cu vara în toamnă…
Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
Mi-e dat să mă smulg din priveliști
cu sufletul nepregătit,
cum dat mi-e să plec din iubire
când încă mai am de iubit…
"zilele imaginate
de mâine de poimâine
îți împrumută lumini
acum
azi
bucură-te
căci
nimeni nu poate trăi
într-o pastă continuă
vâscoasă
de întuneric
nimeni nu poate trăi
în întunericul din egipt
întunericul din egipt
a fost
ca o părăsire
oamenii s-au trezit dintr-odată singuri
doar ei
viitorul devenise imposibil
moise-a șoptit să nu mai fie mâine
lumea țipa
lumea tăcea
lumea
noaptea părea o cușcă
i se vedeau pereții
ca un gard spre nimic
uite
uite
întunericul absenței zilei de mâine
te strivește
precum o tortură prin înecare"
Ioan Cătălin Lită
← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]



